Azi ma simt asa

Ia uite ce semanam... Oare sunt tot eu?

De ce zboara pasarile

Visez oare? Mai bine nu ma culc, ca sa nu ma trezesc...

















Azi am aflat de ce zboara pasarile. Stiti ca exista pasari care nu aterizeaza niciodata pe pamant? Cum exista pasari care nu aterizeaza niciodata pe apa. Si cum exista pasari care zboara mii de kilometri fara sa se opreasca deloc. Si cum mai existau odata, de mult, pasari care purtau baietei intre aripi. Sau in cioc, ca eu cred povestea cu barza...

Azi am aflat de ce zboara pasarile. Pentru ca atunci cand stau pe pamant, le intra o fierbinteala prin degetele de la picioare, care le surprinde (cuprinde) inima. Inima devine incandescenta si flacarile prind aripile. Si atunci pasarile isi iau zborul, ca sa stinga focul din aripe.

Fierbinteala inseamna, de fapt, pete pe care pot sa le vada doar pasarile. Cica in locul in care un om a renuntat la dragoste apare o pata. Ca o pata de ulei, numai ca e de dragoste si e fierbinte. Pasarile sunt atrase iremediabil de petele astea, in care isi prind picioarele si nu mai scapa decat dupa ce fierbinteala le-a cuprins inima.

De fapt, pasarile curata pamantul de dragoste aruncata. O poarta in inalt si din zborul lor o lasa sa cada in capul cui merita sa prinda aripi.

Si acum sa o luam logic:
1. Pasari care nu aterizeaza niciodata pe pamant = nu sunt pete, deci nu e dragoste aruncata. Sa nu mai fie dragoste deloc pe pamant?!
2. Pasari care nu aterizeaza niciodata pe apa = nu sunt pete, deci pestii nu arunca cu dragoste, o tin pe toata pentru inca o data...
3. Pasari care zboara mii de kilometri fara sa se opreasca niciodata = nu sunt pete, deci...
4. Pasarile alea de demult care purtau baietei intre aripi = baietelul ala purtat intre aripi sa fi fost dragostea?
5. Sau pasari care poarta in cioc = astea au facut dragoste, deci nu intra in socoteala noastra.
Asadar, nu mai e dragoste pe pamant?

Pasarile zboara
ca sa nu le doara
dragostearuncata
pe pamant si-n apa
ca sa nu le pice
foc intre aripe
si ca sa nu uite
ca din cele multe
dragostearuncata
face lumea toata
cer fara pamant
pasari fara vant.

De ziua ta

Azi e ziua ta. Si am pregatit astfel:

Pentru tine, ursule - liniste, ca sa hibernezi nestingherit.
Pentru tine, pisoiule - lapte, ca sa ai mereu mustatile senzuale.
Pentru tine, gandacelule - menta, ca sa ai ce freca intre picioruse.
Pentru tine, catelule - un prag pe care sa iti astepti stapanul.
Pentru tine, ursoaico - un urs bun, cu care sa te saruti pe nas, inainte sa beti impreuna apa din pond.
Pentru tine, melcule - o melc(a), sa mergi in urma ei si astfel sa nu pierzi niciodata drumul.
Pentru tine, orangule - o padure mare, numai a ta.
Pentru tine, lipitoareo - niste grupuri mari de turisti, carora sa le sugi sangele si sa ii scapi astfel de "sange rau".
Pentru tine, gaino - un pui care sa traiasca fericit pana la adanci batraneti.

Pentru tine, suflete (asta e cel mai frumos animal pe care il cunosc) - o cutiuta in care sa te pastrezi. Nu e o cusca, nu te teme... e o cusca, in masura in care Universul e o cusca pentru noi, cei care vietuim in El.

Azi ma simt asa

Am ambitia sa ma tin tare,

ca sa creada toti ca sunt o floare.

Spinii din talpa

Acest articol este despre ariciul de mare.

Ma gandesc: Oare cand Ea i-a spalat picioarele Lui cu lacrimi, era vorba despre vreun arici de mare?

Ma gandesc: Oare cand Eu m-am asezat la picioarele Lui, despre ce era?

Un arici de mare inteapa talpa care il calca. Talpa se umple de zeci de spini, care nu pot fi scosi, pentru ca au o cange in varf, care se infige si mai tare de cate ori tragi de spin. Si talpa trebuie sa astepte zile bune, pana sa poata sa scape de ei. In acest timp, sangereaza sau doare.

Cand un arici inteapa o talpa, ne strangem cu totii sa vedem. Si comentam: Cum a putut? Dar sa il calce chiar asa? Dar si el, sa intepe chiar asa? Nu putea sa il ocoleasca? Dar el nu putea sa il intepe mai incet?

Ma gandesc: Stau langa talpa si as vrea sa vorbesc cu ariciul care a intepat. Vrei sa facem schimb? Sa intep eu si sa te chinui tu sa ma scoti din talpa?

Stau si ma uit intr-o talpa, dupa un arici de mare. Multumesc ca ai stat sa te intepe, ca sa facem astfel cunostinta. De acum voi sta pamant sub talpile tale...

Toti cainii sunt barbati

(foto: http://sorinadavid.wordpress.com/)

Ieri (orice ieri din trecut ar insemna asta) ma intorceam spre casa (orice loc ar insemna asta). In dreptul portii, un caine. Era evident ca ma astepta pe mine. L-am intrebat ce-i cu el si mi-a aratat bucuros (dand din coada) ca vrea sa intre. Nu pot sa neg ca am simtit clar senzatia aia stranie ca e un caine alegoric, care are doar forma de caine, fondul lui fiind al unui mesaj venit dintr-un univers paralel.
Nu a intrat pe poarta pe care tocmai am deschis-o, a preferat sa intre prin gard, semnalandu-mi astfel ca exista o gaura pe care nu am luat-o pana atunci in considerare. Bucuria care i se citea pe coada imi umplea sufletul de zambet si ma facea sa topai, la randul meu, alaturi de coada lui ravasitoare. Ne bucuram: eu ca m-a ales tocmai pe mine, el ca am ajuns acasa, pana sa se lase seara si sa ii expire task-ul.
Aveam o pisica. A aparut de dupa un copac si s-a apropiat de caine, mirosindu-l. Nici unul dintre ei nu s-a speriat, dimpotriva. Nu erau curiosi, erau doar asa, in trecere unul pe langa altul, ca si cum cainele i-ar fi spus din prima "Sunt in misiune, nu e timp de reactie caine-pisica." Am presarat cateva croante pe jos. Mentionez ca erau de pisica. Cainele s-a repezit sa manance si s-a transformat instantaneu intr-un dulau fioros, a carui principala motivatie era sa nu lase pisica sa se apropie de masa lui.

Ma uitam la el si ma intrebam "cu ce treaba sa se fi aciuat pe aici..."

Sa fi venit doar in speranta ca am niste croante de pisica pe care i le-as putea arunca lui pe jos? Nu, nu ar fi stat cuminte in poarta, cine-stie-de-cand, sa astepte numai atat.
Sa fi venit ca sa ma bucure cu coada lui ravasitoare? Nu, atunci ar fi fost mult mai dedicat, ar fi durat mai mult spectacolul gudurarii, m-ar fi lins chiar pe fatza sau ar fi facut pipi pe pantofii mei albastri, ca sa stiu cat de mult si sincer il emotionez.

Sa fi venit, la fel ca un barbat, doar ca sa imi arate ca ne-am potrivi, ne-am bucura, ne-am hrani, ne-am apara si ne-am iubi frumos impreuna? Si atunci de ce s-a intors imediat cu spatele si s-a furisat afara prin gaura din gard?...

De ce toarce pisica

Cred ca sunt bolnava la plamani. Fac asa, frr-frr. Nu stiu ce am, torc...

Asta seara am avut o discutie cu pisica mea. E speriata ca ca o fetita careia ii vine prima data ciclul si se duce alergand la mama ei, spunandu-i ca moare. Pisica mea s-a auzit pentru prima oara torcand si crede ca are o boala la plamani si ca e pe moarte. Si incerc de cateva ore sa ii explic ca e natural si ca e semn de dragalasenie si de caldura. Nu vrea sa inteleaga nici in ruptul capului ei frumos si sta lipita de mine, asteptand sa moara.

Acum 1 luna era speriata din nou. A venit la mine si mi-a zis ca ea vrea sa moara. Nu reusea sa isi spele toata blana de pe corp cu o singura limba. Si era atat de rusinata si se simtea atat de murdara, incat ma tot ruga sa nu ii mai pun mancare in bolul ei, ca sa moara.

Acum 1 an era speriata din nou. Descoperise ca toti ceilalti 4 pisoi negri langa care dormea erau baietei. Pentru ca ea nu avea la fel ca ei intre picioare, voia sa moara din fasha. Mieuna cel mai tare si cel mai des, de durere ca ea nu e frumoasa, nu e intreaga, nu e pisica.

La nastere, ea a fost prima care a iesit. Primele minute a stat nemiscata, am crezut ca s-a nascut moarta. Imediat dupa ce i-a scos si pe ceilalti fratiori ai ei, mama pisica s-a ocupat numai de ea. A lins-o, a iubit-o, a aranjat-o, a pregatit-o pentru 9 vieti. Doar era singura fetita din familie.

Tocmai acum cand scriu s-a asezat in fata mea si nu-si desprinde ochii de la mine. Ma opresc, pentru ca pare ca are sa ma intrebe ceva:

- Zi!

- Ma iubesti?

- Mult.

- Numai pe mine?

- Nu.

- Atunci as vrea sa mor.

- Si eu pe cine as iubi in locul tau?

- Pe celelalte pisici, mai bune decat mine.

- In locul tau nu voi putea sa iubesc pe nimeni. In locul tau poti sa stai doar tu.

- Vreau sa ma iubesti numai pe mine.

- Asta e comportament de om, nu de pisica.

- Da, e adevarat. Ma port ca un om, pentru ca numai oamenii NU pot sa iubeasca numai UN. Ei pot sa ii iubeasca pe toti, in acelasi timp.

Nu mai vorbesc cu ea. Ma sperie. Ma tem ca o sa cred ca am si eu o boala la plamani si o sa vreau sa torc si sa...

Noroc ca traiesc doar 1 zi

Plang dupa 6 mierle care veneau sa le hranesc cu biscuiti in fiecare dimineata.
Dupa 1 pui de delfin care a fugit de langa mama lui, ca sa se joace cu mine. Dupa mama lui, care l-a lasat.
Dupa 5 barbati si 1 balena care imi aratau cum eram noi, oamenii, la inceput, cand eram mare.
Dupa 1,500 de maimute aflate in curs de disparitie, pe care nu le-am atins ca sa nu le dau raceala mea si sa moara specia lor.
Dupa 1 paianjan pe care nu l-am omorat cu piciorul, ieri, cand mi-a impaienjenit calea.
Dupa 1 elefant pe care nu am vrut sa ma catar ca sa ma plimbe prin padure.
Dupa 1 peste care s-a pitit de mine langa piciorul meu.
Dupa 3 stele albastre de mare pe care le-am speriat cand le-am luat in brate si mi le-am pus piept, ca sa vad cum e sa fii cer.
Dupa 1 castravete de mare negru pe care l-am salvat de la reflux.
Dupa 1 manta ray pe care am salvat o din plasa unui pescar.
Dupa 1 orang utan care mi-a aratat ce inseamna sa saruti de-adevaratelea.
Dupa 1 orang utan care mi-a aratat ce inseamna sa te doara de-adevaratelea, cand cel pe care il iubesti tocmai a fost sarutat de altcineva de-adevaratelea.
Dupa 1 Spanish dancer care nu s-a sfiit sa stea in palmele mele si sa isi aranjeze rochitza cu care imi dansa.
Dupa 1 varan care s-a ascuns in peretele casei, ca sa asculte cum bate inima cand faci dragoste cu ea.
Dupa 100 de guanaguanare care mancau doar morcovul, nu si pe mine. Dupa 1 guanaguanare schiop care, desi nu prindea niciodata o firimitura, ramanea langa mine, fara sa ii fie teama ca si-ar putea pierde si piciorul celalalt.
Dupa 1 caine care a vrut sa faca poza cu mine pe o plaja dintr-o insula mica, atat de mica incat ti-era frica sa nu cazi de pe ea.
Dupa Maria, care a stat de vorba cu mine dupa ce a depus 56 de pui.
Dupa 1 pui de testoasa care s-a ratacit in drumul lui spre mare si nu s-a speriat cand l-am luat in palme ca sa il depun eu, din nou.
Dupa 24 de stele de mare cu corn care se insirasera in fata mea, crezand ca o sa ma bucur sa intru in ocean pe covorul rosu.
Dupa 1 gecko care mi-a cazut in farfurie si nu l-am mancat.
Dupa 1 gecko care s-a uitat in ochii mei, ca sa vada care dintre noi ii are mai albastri.
Dupa 28 de broaste care mi-au cantat cele mai lungi si mai zgomotoase cantece ale lor.
Dupa 2 melci care mi-au iesit in cale cand credeam ca 2 nu e un numar realizabil.
Dupa 2 cate 2 maimute cu nas care isi petreceau seara imbratisate pe crengi, chiar daca nasul mare le impiedica sa se pupe pe gura.
Dupa 1 crocodil care era pui, ca sa nu ma sperie.
Dupa 1 maimuta cu pui care m-a paruit pentru ca am vrut sa ii dau o aluna alteia.

Dupa 1 fluture care s-a asezat pe mine si a stat 2 ore nemiscat, pana am inteles. Sunt fluture. Trebuie sa zbor! Am doar 1 zi de viata... Si 1748 de animale dupa care plang... Plus eu.

The Big Blue End

The Origin of Life

A muri sau a nu fi

Iar ma gandesc la Steve Irwin...
Acum ceva vreme, Terri l-a gasit pe Little Bob in garaj, cu o surubelnita in mana, invartindu-se in jurul bicicletei lui Steve. Cand l-a intrebat ce face cu surubelnita, Bob a raspuns:
"Repar bicicleta, poate vrea tati sa se plimbe in Rai."

Cand stapanul lui Pepsi a murit, cainele a stat ore intregi in garaj, in locul in care isi daduse ultima suflare batranul lui stapan, Marty. Membrii familiei l-au luat si l-au asezat in patul lui Marty, moment in care cainele a adormit brusc. Dupa ce s-a trezit, nu a mai mancat si incet-incet s-a stins.

Cand un lup moare in padure, toti lupii se strang si il plang. Urla la luna, la cer, la copaci, pana dimineata. Stau toti in jurul celui mort si privegheaza, urland.

Cand un elefant moare, ceilalti elefanti incearca rand pe rand sa ii dea sa manance, sa faca dragoste, sa il ridice de la pamant, sa il traga la joaca. Cand isi dau seama ca nu mai e nimic de facut, ridica trompele spre cer si striga un sfasietor "La revedere". Dupa care fiecare pune cate o creanga pe trupul celui mort si pleaca mai departe.

Cand un stapan a fost nevoit sa isi duca animalul bolnav la veterinar ca sa i faca eutanasie, toata lumea a ramas inmarmurita cand animalul, inainte sa inchida ochii, a ridicat capul cu greutate ca sa isi linga stapanul pe fata pentru ultima oara....

Cand porumbelul pe care am incercat sa il salvez a murit, o lacusta verde-proaspat a sarit din el pe pieptul meu.

Cand vine moartea, toti ne grabim sa mai spunem o data Teiubesc.

Altcineva, Altundeva, Altcandva

Nu inteleg nevoia mea de a fi Altcineva, Altundeva, Altcandva.

Se spune ca oamenii mint de frica sa nu le fie descoperit adevarul dinauntru de catre altcineva, inaintea lor. Eu mint din alt motiv: ca sa treaca timpul mai incet. Ca sa nu ma trec repede...
Zilele astea am observat ca...

Pisica vrea sa intre in casa. Si isi petrece ore intregi langa usa, doar-doar s-o deschide si va putea sa patrunda in casa in care oare de ce vrea atat de mult sa intre?!
Cainele alb vrea sa alerge prin curte. Si isi petrece ore intregi agatat de gratiile tarcului, doar-doar o gasi vreo gaura prin care sa tasneasca in curtea in care oare de ce vrea atat de mult sa iasa?
Kenia vrea sa se spele. Si isi petrece ore intregi plimbandu-si limba pe blana matasoasa, doar-doar o ramane odata pentru mai multa vreme (daca nu pentru totdeauna) curata. De ce oare vrea atat de mult sa fie curata?
Kisauni vrea sa isi suga laba in bratele mele. Si isi petrece(a) ore intregi incercand sa se aseze pe mine si eu sa raman naibii locului odata, ca sa isi suga laba pe care oare de ce vrea atat de mult sa o suga?
De ce naiba vrem sa fim Altcineva, Altundeva, Altcandva?

Nu caut un raspuns. Dar gasesc.
Altcineva inseamna alt si cineva. Altundeva, la fel. De Altcandva nici nu mai zic... Incerc sa le fiu umbra celor care au avut norocul sa nu aiba una.

Cimpanzeii danseaza in ploaie

Animalele petrec cam 90% din timpul lor odihnindu-se. Ma gandesc mereu la ce s-or gandi sau ce or simti in toata linistea asta... Daca as indrazni sa recunosc, singurele momente in care mi-e cu adevarat libertate sunt cele in care dansez. Chiar daca nu se aude muzica. Tind, totusi, sa cred ca sunt un cimpanzeu. Chiar acum vad unul la cascada si face exact ca mine...

Cimpanzeul danseaza langa cascada, intr-un abandon ritmat si fluid. De ce oare? Se bucura ca traieste. Sau poate ii multumeste naturii care l-a facut si care il tine.

Cu cat se apropie de apa si jetul care curge din cer se aude ca un raget, pasii lui se raresc si inima mea se opreste. Sta in picioare si se leagana de pe un picior pe altul. Zici ca vrea sa isi fixeze umbra in iarba, ca sa aiba cu ce se imbraca dupa ce iese din apa.

Se baga sub caderea puternica de apa si rade. Cred ca daca ar fi noapte, de la zambetul lui larg s-ar lumina de ziua.

Iese. Se asaza pe o piatra si se uita cum curge apa. La ce s-o gandi, Doamne, ce-o crede el acum?

Asta se intreaba si cercetatorii de la Jane Goodall Insitute si de la alte sanctuare din lumea larga, unde cimpanzeii danseaza in ploaie, in furtuna sau cand bate vantul in rafale. Si noaptea, de multe ori, se uita pe cer. Pana dau cu ochii de luna. Si atunci se apuca sa vorbeasca cu stelele. Ca vorbesc aceeasi limba.

Beautiful Jim Key. Caii nu se impusca, asa e!

Un doctor avea un cal.
Si intr-o zi s-a dus la targ cu el, sa il vanda.
Calul l-a urmat linistit, tot drumul si s-a asezat frumos de-a dreapta lui, odata ajunsi la piata.
Cand primul client s-a apropiat si i-a oferit doctorului 500 de dolari, calul - Beautiful Jim Key - a cazut ca secerat la pamant, ca mort.
Doctorul a zis ca nu il mai vinde, moment in care calul superb s-a ridicat de la pamant, proaspat si sanatos si a scuturat semet din coama.

Faima lui Jim Key a facut de multe ori inconjurul lumii. Doctorul avea o tabla mare, neagra, pe care calul putea sa lipeasca litere si cifre, in functie de ce i se cerea sa faca.
Daca cineva din audienta ii spunea un cuvant, Jim Key alegea literele din care era alcatuit cuvantul si le lipea de tabla.

Singurul lucru pe care il cerea in schimb era un mar sau o para, ca recompensa, la finalul "reprezentatiei".

Odata, un reporter care nu credea defel in puterile supranaturale ale calului, a venit sa vada si sa NU creada. Critic si sfidator, nu i-a intins calului nimic, nici un fruct, in finalul stand-up-ului. Doctorul s-a dus langa Jim Key si l-a intrebat:
"Well, how did it go?"
Calul s-a uitat pentru o ultima oara spre reporter, dupa care a cules literele potrivite cu raspunsul pe care il avea in cap. Si pe tabla a aparut:
F-R-U-I-T-L-E-S-S

Acest post nu este o nascocire si nici o povestire zen.
BEAUTIFUL JIM KEY a existat, puteti sa cititi toate faptele lui de mare bucurie in "The Lost History of a Man and Horse Who Changed the World" de Mim Eichler Rivas.

De asemenea, puteti sa puneti un mar sau o para la mormantul lui.

Iubesc un guanaguanare

Eram...

Stateam pe o plaja alba. Cateodata era atat de alba ca imi decolora ochii. Aveam cercei de muzica in urechi si dansam toata ziua. Ma ardea soarele pe umeri, pe obraji si sub talpi. Dar nu ma opream. Mi se parea ca sunt o pasare si ca mai am putin si zbor.

Voiam sa fiu... Una cu nisipul alb.


Sunt...

Am o sopa de pescado si o mananc. Mai am pe farfurie un morcov. Nu stiu ce sa fac cu el. E portocaliu cum numai o portocala poate sa fie. Intind farfuria spre cer.
- Doreste cineva?
- Da, da, daaaaaaa... Un guanaguanare de culoarea octarinului se apropie de mana mea intinsa.
- Oh, imi cere mana un guanaguanare!
- Da, daca imi dai mancare.
Vreau sa fiu... Una cu mancare de guanaguanare.

Voi fi...

O sa fiu si o sa fac si o sa ascult si n-o sa fug.
O sa astept sa se faca dimineata si o sa trec chiar prin fata.
N-o sa adorm decat cu un ochi si n-o sa pasesc decat cu un pas.
O sa ma inalt si o sa zbor. Nu o sa cobor.

As vrea sa fiu...
Una cu tine. Eu pasare, tu mire.


Acest post nu este pentru tine. Nici pentru tine. Nici macar pentru mine. Este pentru pasarea care mi-as dori sa fiu.

ai mei au avut o testoasa inainte sa ma aiba pe mine...

Foto: Bradut Florescu

De ce canta balenele?

What do the songs of the whales mean?


The whales do not sing because they have an answer.
They sing because they have a song.

"Ashes and Snow" (Gregory Colbert)

Crabii mei de pe plaja

Acesta e un film facut de mine pentru crabii din Pacific. Locuiesc in One Foot Island si ar vrea sa se stie despre ei pe toate canalele. Daca devin celebri, spera sa nu mai fie mancati de pescarusi.

Zoo Baneasa are grija de animale. Sau nu.

Pe 08.08.2008, la ora 08, am implinit 28 de ani. Si mi-am dorit sa imi fac jumatate din ziua de nastere cu cimpanzeul meu preferat de la gradina zoologica Baneasa. Primul lucru bun e ca biletul de intrare costa, in sfarsit, ca la un parc zoologic, nu ca la un WC public, cum era pana acum. Desi vizitatorii nu sunt fericiti cu pretul de 13 RON/adult, conducerea gradinii a luat o decizie inteleapta.

In urma acestei decizii (sau nu), au fost imbunatatite conditiile in care traiesc animalele. Asa au crezut ei, cei responsabili de schimbari, asa am crezut si eu, la prima vedere.

Tarcul cimpanzeului si tarcul leilor au fost remodelate si imbogatite. La cimpanzeu au adus scari din sfoara, hamac si franghii de care Felix se poate agata si juca... desi, la 37 de ani cati are, ma indoiesc ca mai are atata chef de joaca, cum avea in tinerete. La lei: Supriza de proportii aproape ilare! In mijlocul tarcului troneaza un JEEP! Da, un jeep de culoare alba, cu portierele deschise, exact langa leii care dorm, tolaniti, la soare.

- Ce inseamna masina aia, in mijlocul tarcului? intreb o ingrijitoare.
- Conducerea a vrut sa fie ca la safari.

Nu comentez, desi nu ii vad nici o utilitate. Nici macar de frumusete, pentru ca masina nu pare o rabla, asa cama gandesc la banii pe care i-au dat ca sa cumpere jeep-ul, cand puteau sa ii dea ca sa incarce tarcul cu plante, de exemplu.

Tarcurile arata bine. Numai ca sunt imprejmuite in proportie de 3/4 in geamuri termopan!!!! Daca leii nu pareau impresionati de acest detaliu modern si de lux, cimpanzeul era ravasit. La anterioara mea vizita la zoo, cimpanzeul era in tarcul din aer liber (tarcul din interior e cel de iarna), asezat pe o placuta din lemn, intre copaci, spargand semintele aruncate - INCONSTIENT - de vizitatori, care ignorau cu stiinta sau (mult mai credibil) cu nestiinta semnul mare pe care scrie NU DATI HRANA ANIMALELOR.
De data asta, prima vedere a tarcului cu termopane m-a stresat, pentru ca nu mai poti vedea animalul dinauntru, decat foarte vag si daca iti apropii mainile de geam. Numai ca nu parea sa fie nimeni inauntru. Am cercetat cu atentie (si cu greutate) fiecare creanga si fiecare sfoara, nici urma de cimpanzeu. Am dat ocol tarcului si... stupoare!

De cand cu termopanele, Felix, cimpanzeul, nu se mai apropie de tarc. Nu numai ca nu intra in el (desi acolo e un spatiu generos, plin de verdeata), nici macar nu se apropie. Geamurile il fac sa se simta si mai in captivitate. Si nu simte aerul. Si nu vede oamenii (geamurile sunt fumurii). Si atunci, Felix sta in tunelul de gratii care leaga tarcul lui de iarna de tarcul mare, de vara, cu termopane. Sta pe gratii, suspendat si asteapta sa se intample ceva. Poate altceva.

Iata tarcul cel nou, cu termopane:

Imi pare rau, apreciez sincer, din tot sufletul, incercarea staff-ului Zoo Baneasa. Sunt convinsa ca si pe ei i-a surprins decizia cimpanzeului, de a nu se apropia de tarcul reamenajat. Stiu ca au facut-o jumatate ca sa se incadreze in standardele internationale, jumatate ca sa ii fie mai bine lui Felix. Nu am scris acest post ca sa dau ocazia unor comentarii agresive sau unor atacuri indreptate catre conducere. Au facut un lucru minunat.

De cand am plecat de acolo, ma intreb ce nu ii place lui Felix, de nu mai vrea sa vina in tarc. Daca vreunul dintre voi simte ca adulmeca raspunsul, il rog sa ma ajute. Poate reusim sa ne dam seama ce il deranjeaza si atunci, inlaturand cauza, il facem pe Felix sa se simta mai bine.

Oare nu ii place pentru ca nu mai poate primi mancare de la vizitatori?
Sau pentru ca, inconjurat de geamuri, se simte (si mai) inchis?
E posibil sa fie din cauza ca orice schimbare, la varsta lui, nu ii mai poate provoca decat disconfort?

Sau, poate, pur si simplu, incearca sa ne spuna ceva. Cine asculta?

Zoo Baneasa: Noua casa a Leilor.

Acesta este noul tarc al Leilor, o initiativa remarcabila a conducerii Zoo Baneasa.

Am primit permisiune sa filmez "Broasca Testoasa de 123 de ani".

Am filmat in Auckland, Noua Zeelanda. Testoasa dormea si s-a miscat numai dupa ce am rugat-o vreme de 3-4 minute. Am rugat-o sa mi se arate toata, ca sa am o filmare frumoasa, la care sa ma uit mereu, cand imi va fi dor de ea. Dormea, dar m-a auzit si s-a trezit. Dupa cum ati vazut in filmulet, a facut mai mult decat sa intoarca fata spre mine, ca sa ii fac o poza.

Multumesc. Iata, mi-e dor de tine...

PS. Nu e o gluma, o sa repet de cate ori o sa pot: cand va apropiati de animale, purtati-va cu ele ca si cum ar fi fiinta pe care o respectati cel mai mult. Cereti-le voie, inainte sa faceti orice gest. O sa vi se intample lucruri despre care sa povestiti.

Acestia sunt 2 dintre cei 5 pui ai mei

La masa cu dromaderul

Acesta este un Dromader care traieste in Sahara.
Camila cu 2 cocoase se numeste camila bactriana si nu traieste in Africa.

Camila poate pierde pana la jumatate din apa din organism, in timp ce un alt animal, omul, moare cand pierde doar o cincime.

In imaginile alaturate, dromaderul este servit cu o banana.

Fotografii de Bradut Florescu
www.amazingrace.ro

Brunch in Sahara

Fotografii de Bradut Florescu
www.amazingrace.ro

Cine ti-a rupt inima?

Toata lumea ma judeca pentru ca plang de cate ori imi aduc aminte de Steve Irwin. Am avut nesperata sansa de a ajunge in Noua Zeelanda si am gasit "My Steve", cartea pe care a scris-o Terri (sotia lui), dupa ce Steve a murit.

De cate ori ma intalnesc cu australieni, imi sare inima de bucurie ca am, in sfarsit, "cu cine sa il plang pe Steve". Din pacate, nici unul (indiferent de varsta sau de zona in care traieste) nu imi impartaseste nici entuziasmul, nici interesul.

Am citit "My Steve" in lacrimi. Nu am terminat-o, mai am vreo 20 de pagini, de frica. Ma gandesc ca, normal, finalul cartii va fi cel mai dureros si ma mai gandesc ca nu vreau sa mai leg inca un final la acest nume. O sa explic de ce plang cand aud/vad "Steve Irwin", nu ca sa ma justific, ci din acelasi motiv pentru care am si blogul asta: sper sa nu va mai fie frica sa fiti animale. Exista un singur motiv pentru care respect (uneori iubesc si, de cele mai multe ori, invidiez) conceptul "Steve Irwin": pentru ca e viu. Viu in sens de pasionat, inflacarat, puternic, inconstient de curajos, caring, adica Animal.

In Noua Zeelanda am fost la un parc acvatic in care am intalnit-o si pe domnisoara din imagine. Nu as fi scris despre ea (blogul asta striga "Nimic despre oameni") si, de fapt, nici nu o fac. Unul dintre programele parcului este imprietenirea publicului cu Stingray-ul.


Animalul care, din mare nefericire, l-a omorat pe Steve e un Stingray. In timp ce le hranea pe cele 5 animale marine zburatoare, o aud pe educatoare (si-mi tresalta inima):

- "Do you know Steve Irwin?"
Toata lumea striga "Yeeeaaah". Dupa care urmeaza spectacolul despre care si vreau sa scriu aici.

Dupa cum vedeti in poza, domnisoara tine ceva in mana. Acest ceva este un barb, adica spinul din coada stingray-ului, cu care se apara, cand este atacata. Steve nu a atacat un Stingray, nici nu a vrut sa o ia in mana si sa o arate la camera, asa cum deja aud niste murmure in culise. A dat, insa, norocos cum era, de un Stingray in apa putin adanca, intr-o laguna de aia in care visam toti sa ajungem, cu nisip alb si apa azurie. Inotand aproape de ea, animalul s-a simtit amenintat si a aruncat cu coada.

In ziua in care am auzit ca a murit, cel mai mult m-a durut ca a fost injunghiat in inima. Parea un scenariu de telenovela, daca nu se intampla si in realitate. La cateva zile dupa incidentul lui Steve, un alt australian a fost intepat de un Stingray si nu a murit. Ba da, tot in inima. Singura diferenta e ca Steve a incercat sa isi scoata sageata din inima si, dupa cum am avut ocazia sa vad la parcul din Noua Zeelanda, barb ul are marginile ca de ferastrau, asa ca atunci cand e trasa afara, nu face decat sa spintece tesutul din care iese. Conationalul care a supravietuit a lesinat si a avut norocul sa se intervina imediat chirurgical, astfel incat a supravietuit.

M-a durut fizic cand am pus mana pe osul asta. Si am plans langa acavriu, uitandu-ma la ele. Am filmat si am fotografiat cozile tuturor, parca intr-o criza de isterie. Nu pot sa mint si sa spun ca le-am inteles. Sau ca mi-a placut de ele, desi aratau spectaculos. Nu le-am placut si nici nu le-am inteles. Asa cum nu am inteles nici cand mi-a fost mie sfasiata inima. Asa cum nu ai inteles nici tu, cand ai avut inima rupta in bucati.

Exista printre noi niste animale, asa ca albina facatoare-de-miere si ca ursul panda mancator-de-bambus, care sunt strapungatoare-de-inimi?

Nu sunt acasa

Adica sunt inca in vacanta si nu am net ca sa pot sa urc toate animalele cu care m-am intalnit.

Tinem animale!

Pentru ZULU & EKO

Zulu:

Am facut ochi. Si am zis "Mama".

Atat imi aduc aminte despre nasterea mea. Dupa asta, m-am simtit luat pe sus si m-am trezit intr-o cutie de sticla, in fata careia se opreau mereu niste animale care imi aratau coltii si ma impungeau geamul cu degetul. Din cand in cand mi se aducea ceva care imi facea brusc pofta sa mananc.

In rest, ma bagam cu nasul in fratele meu si faceam un zgomot asa, ca un tors, cred ca am la plamani ceva. Dar pentru ca face si fratele meu la fel, ma gandesc ca e ceva specific noua, oamenii.

Astazi, insa, a aparut langa mine un animal cu un cap frumos, care m-a luat in brate, m-a pus intr-un cos colorat, m-a cautat intre picioare (probabil ca sa vada daca am facut caca pe mine...dar nu, nu ma mai scap de cateva zile), m-a pus intr-un cosulet cu plapuma de culoare ca limba mea, roz si am plecat impreuna. Nu am apucat sa ii spun fratelui meu ca ies putin din cutia noastra de sticla, dar sunt sigur ca nu e ingrijorat, pentru ca eu am iesit primul si mama ne-a spus ca fratele cel mai mare e cel mai mare.

M-am trezit pentru a treia oara de cand m-am nascut intr-o cutie de piele, care merge repede. Are cap, ochi, picioare ca niste roti, dar nu are spinare. Cred ca e o pisica. Decapotabila, pentru ca am auzit la un moment dat pe cineva strigand: "Uite o pisica in decapotabila."

Acum stau pe canapea si ma plimb peste niste butoane. Cum calc pe un buton, apare ceva pe televizor. Cred ca e tot o pisica, pentru ca am auzit pe cineva spunand: "Uite pisica, se joaca pe calculator."

Treaba e ca simt o durere in burta si nu pot sa spun nimanui despre ea. Pentru ca am auzit cand eram in cutia de sticla, ca cei care au fost descoperiti cu vreo durere, au fost omorati. Si de aia, chiar daca ne durea ceva, cei de acolo tineau secret si nu spuneau la nimeni, de frica sa nu ne omoare. Le sunt foarte recunoscator. Altfel, nu m-as mai fi trezit astazi in casa asta noua, in cosul meu cu plapuma ca limba mea, roz, in bratele animalelor astora bune, care par sa ma iubeasca foarte mult. Am uitat sa va spun: ea are blana lunga, labe foarte fine cu care ma mangaie tot timpul si el ma pune la masa, de cate ori ma prinde. Mi-au luat si niste vitamine. Dragutii de ei, cred ca noi, oamenii traim cu vitamine. Nu, nici pe departe, noua ne place lapte, soarece si peste.

Ah... ma doare asa rau la burtica. Dar nici daca mor nu spun nimic. Daca spun, pot sa mor... Daca nu spun nimic, poate o sa ma tina cu ei si pana ma fac mare, imi trece.

Zulu a fost luat de la pet shopul Animax din Carrefour Orhideea si astazi a fost diagnosticat cu hernie abdominala. Peste 3 zile va fi operat. Cei de la magazin spun ca nu au stiut si ca nu sunt ei de vina.

***

Eko:

Sunt Eko. Desi nu mai sunt astazi printre voi, am si eu sa latru ceva.

Am fost un labrador foarte frumos. M-au cumparat intr-o zi si m-au iubit multe zile. Sunt sigur ca ma mai iubesc si azi. As vrea sa stie ca nu am vrut sa fiu bolnav.

M-am nascut si schiopatam un pic. Cei de la magazin ma luau mereu in brate cand voia sa ma cumpere cineva, ca sa nu se vada ca nu puteam sa merg.

Cand m-a luat Diana, puteam sa stau in picioare, dar numai pe cele din fata. Am crezut ca o sa reusesc macar sa traiesc, daca sa alerg nu o sa pot niciodata. Din pacate, am murit. De fapt, am fost eutanasiat intr-o seara, cand ei au crezut ca am dureri atat de mari, incat e mai bine sa mor. Oricum nu mai puteam sa ma ridic de jos. As fi vrut sa pot sa imi mai ridic o data capul, ca sa ma uit la Ea si sa ii multumesc.

Cei de la magazin au crezut ca daca nu spun nimic despre boala mea si nu ma trateaza, o sa ma vanda mai usor. Nu port pica nimanui, pentru ca eu sunt cel mai bun prieten al omului. As vrea doar sa stiti asta: oamenii sunt animale. Eu sunt Sus si am aflat ceva: cuvantul "oameni" e pus in camara cu Animale, intre "caini" si "pisici". Mai sus e cuvantul "maimute", iar mai jos cuvantul "gandacei". Cel mai sus nu stiu ce cuvant e, ca nu ajung pana acolo...

Eko a fost luat de la pet shopul Animax din Cora Pantelimon si nu i s-a putut stabili nici un diagnostic. A fost eutanasiat la 2 saptamani dupa ce a fost cumparat, timp in care a stat sub supraveghere medicala. Cei de la magazin au returnat banii cumparatorilor, au spus ca le pare rau si ca nu sunt ei de vina, ci cei de la canisa. Cumparatorii au aflat ulterior ca proprietarii canisei imperecheaza animalele in aceeasi familie (mame cu fii), ceea ce duce la aparitia unor anomalii pe care veterinarii nu le pot diagnostica si, implicit, trata.