Tragedie!
Sunt pisica. Intr-o zi, cand eram eu mai in calduri, m-am trezit cu niste oua in cos la mine. Erau maricele si oricat m-am straduit nu am reusit sa le dau din cosul meu. M-am asezat deasupra lor si m-am pus pe tors. In toiul noptii m-am trezit, ceva ma inghiontea in cele 6 tzatze ale mele. Ma uit sub mine si vad ca am fatat. Pui galbeni si cu doua picioare. Eh, zic, galbeni mai merge, ca n-am fost foarte atenta la ce culoare aveau tatzii, dar cu 2 labutze, Doamne iarta-ma?! Eh, asta e, sunt ai mei, sa-mi traiasca! Si m-am pornit sa ii ling, sa ii incalzesc, sa le torc. Pe zi ce trecea ne intelegeam tot mai bine. Reuseau sa mearga bine, chiar daca aveau numai 2 labutze. Nu semana nici unul cu mine, dar nu imi parea rau, ca erau frumusei foc: aurii, macaneau (nu mieunau), cu labutze portocalii, cu ochisori ca margele, frumosi, ce sa zic...
Numai ca, tragedie! Intr-o clipa de neatentie, cand Crina lasase o caditza cu apa pe covorul din sufrageria in care locuiesc eu, cei 6 pui ai mei au sarit toti in apa. M-am speriat de moarte! Dintr-un salt am fost langa ei si m-am uitat, neputincioasa, cum inotau, saracii, disperati, ca sa se salveze de la inec. Am judecat putin si mi-am dat seama ca nici gand sa intru in apa dupa ei. Noroc ca am judecat mai mult dupa aia si am sarit dupa ei. Si cu coada drept-intinsa ca un fanion, i-am condus spre uscat. S-au luat toti dupa mine intr-un suflet...ca i-am educat frumos. Acum suntem pe covor toti. Ne uscam. Eu ii ling si ii strang pe langa mine. Dar ei trag toti spre caditza inapoi. Nu inteleg, totusi, de ce mi-a dat Dumnezeu atatea necazuri. Dupa ce ca sunt galbeni, au 2 picioare, acum mai vad ca vor sa se si inece. Cred ca nu sunt buna de mama...
Multe dintre pasari manifesta acest comportament. Ratustele, gastele, ciorile si multe altele iau drept "mama" prima fiinta (si uneori chiar primul obiect) pe care il vad in clipa in care ies din oua.
Sunt pisica. Intr-o zi, cand eram eu mai in calduri, m-am trezit cu niste oua in cos la mine. Erau maricele si oricat m-am straduit nu am reusit sa le dau din cosul meu. M-am asezat deasupra lor si m-am pus pe tors. In toiul noptii m-am trezit, ceva ma inghiontea in cele 6 tzatze ale mele. Ma uit sub mine si vad ca am fatat. Pui galbeni si cu doua picioare. Eh, zic, galbeni mai merge, ca n-am fost foarte atenta la ce culoare aveau tatzii, dar cu 2 labutze, Doamne iarta-ma?! Eh, asta e, sunt ai mei, sa-mi traiasca! Si m-am pornit sa ii ling, sa ii incalzesc, sa le torc. Pe zi ce trecea ne intelegeam tot mai bine. Reuseau sa mearga bine, chiar daca aveau numai 2 labutze. Nu semana nici unul cu mine, dar nu imi parea rau, ca erau frumusei foc: aurii, macaneau (nu mieunau), cu labutze portocalii, cu ochisori ca margele, frumosi, ce sa zic...
Numai ca, tragedie! Intr-o clipa de neatentie, cand Crina lasase o caditza cu apa pe covorul din sufrageria in care locuiesc eu, cei 6 pui ai mei au sarit toti in apa. M-am speriat de moarte! Dintr-un salt am fost langa ei si m-am uitat, neputincioasa, cum inotau, saracii, disperati, ca sa se salveze de la inec. Am judecat putin si mi-am dat seama ca nici gand sa intru in apa dupa ei. Noroc ca am judecat mai mult dupa aia si am sarit dupa ei. Si cu coada drept-intinsa ca un fanion, i-am condus spre uscat. S-au luat toti dupa mine intr-un suflet...ca i-am educat frumos. Acum suntem pe covor toti. Ne uscam. Eu ii ling si ii strang pe langa mine. Dar ei trag toti spre caditza inapoi. Nu inteleg, totusi, de ce mi-a dat Dumnezeu atatea necazuri. Dupa ce ca sunt galbeni, au 2 picioare, acum mai vad ca vor sa se si inece. Cred ca nu sunt buna de mama...
Multe dintre pasari manifesta acest comportament. Ratustele, gastele, ciorile si multe altele iau drept "mama" prima fiinta (si uneori chiar primul obiect) pe care il vad in clipa in care ies din oua.
5 comments:
acum, din punctul de vedere al puilor...
cred ca aproape orice copil are momente in copilarie cand isi imagineaza o alta origine. asa, puri si simplu citind povesti, sau constatand cu tristete diferentele intre modul lui de gandire si al adultilor semnificativi din preajma lui. pai da, cum sa fiu eu copilul lor cand mie imi plac povestile, ciocolata si desenele animate, vreau sa ma joc iar ei vor sa-mi fac temele, sa mananc ciorba ... si se uita la tv la tot soiul de prostii in care niste adulti se cearta cu altii
nu... sigur eu sunt copil de regi (sau mai nou de vrajitori)...
uneori, ne regasim adevarata origine (vezi ratusca cea urata) alteori nu, si atunci ramanem multa vreme nestiind de ce parte...
si ceva din postul tau mi-a adus aminte de cantecelul lui Cleo, cu pisica talentata...
http://www.youtube.com/watch?v=dS1Gf7qq2sI
Foarte frumos
Deci vere, prea tare poza, in foc:)) De unde le scoti? de ce nu te-ai facut poeta? iti dai seama ce carti de copii sau de animale aveai?
Eminescu era un biet copil, complexat, trist si singur poet..
Stau si ma gandesc..atat de putin scrii tu pe blog ..despre tine..
Lasi omul sa te cunoasca prin animale..In fine imi dau seama ca scopul blogului nu era" tu" dar..ca fapt divers..Cat de sensibil poate fi un om? Cat de mare e un ou mic? (imi place si ma amuza reclama):))
Post a Comment