Maine e ziua mea

In fiecare an, de ziua mea, ii multumesc mamei pentru ca m-a nascut pe mine si nu pe altcineva. Cate sanse ar fi fost sa ma nasca fix pe mine? Una.

Dupa ce ii multumesc, ascult o melodie, pe care o ascult o singura data pe an, doar de ziua mea. E foarte greu, mi-e dor de zeci de ori sa o ascult, insa o ascult doar in dimineata zilei in care implinesc (inca) un an. Am impresia, de fiecare data, ca omul a facut piesa asta pentru ziua mea. Si, ascultand-o doar in ziua asta, mai am impresia ca vine la ziua mea, special ca sa mi-o cante.

Din toate zilele mele de nastere de pana acum mi-o aduc aminte doar pe cea de anul trecut, cand m-am trezit dimineata si dupa ce am facut cele doua ritualuri de mai sus, m-am intrebat: Ce ti-ai dori de ziua ta? Culmea, am stiut exact, sigur si bine ce imi doresc de ziua mea (cred ca a fost prima oara). Mi-am dorit sa ma duc si sa stau toata ziua (mea) cu Felix, in gradina zoologica. Felix e el.

De ce? Pentru ca de ziua mea voiam adevar si iubire. Felix cand se uita la mine, se uita din tot sufletul lui, nu pentru ca era ziua mea. Cat statea cu mine, statea pentru ca ii placea, nu pentru ca e ziua mea. Si avand in vedere ca s-a si pisat pe cei doi masculi care se tot dadeau pe langa mine, pot sa spun cu mana pe inima, ca mi-a facut si cel mai frumos cadou de ziua mea: siguranta ca ma vrea pe mine, numai pentru el. La multi ani, Felix!

Maine e ziua mea si am multi invitati. Cei de aici si cei de mai jos:

Anul trecut de ziua mea am petrecut cu cimpanzeul, in speranta ca poate el (sau unul ca el) e sufletul-meu-pereche. Asta mi-am dorit, sa ma impiedic si sa cad peste sufletul-meu-pereche. Acum, de ziua mea, nu-mi mai doresc nimic. Sunt toata.

PS La multi ani, Kenia si Kisauni, oriunde v-ati afla!