M-au cautat fratii. Si m-au gasit. Mama nu mi-a spus ca a facut mai multi ca mine si in toate erele astea de le-am trait, n-am intalnit pe nimeni sa ma strige in grai si sa mi se para asemenea.
Credeam ca nu ma intelege nimeni si ca limba de-o vorbesc e tacuta, de nu imi raspundea nimeni.
Pana intr-o zi cand ma pomenii ca se strang incet-incet, unul cate unul, fratii langa mine. Mai jos, eu si fratii mei:
Abia acum, ca ne-am adunat toti, vad ca am pus de-o zebra.
Habar n-aveam nici unul dintre noi ca singuri, asa cum eram pana acum, eram niste mazgaleli alb-negre... De aia ne-am gasit, ca sa imbracam o zebra.
PS Multumesc celor care m-au gasit pe facebook si mi-au aratat ca sunt fratii mei. De acum suntem toti (intr-)o haina.