.jpg)
Iata decalogul meu referitor la cum sa ma port cu cainii de pe strada (ca suna foarte urat "vagabonzi"):
1. Sa nu o iau la fuga
2. Sa nu lovesc cu piciorul
3. Sa nu dau cu poseta sau cu un alt obiect in caine
4. Sa nu strig/tip
5. Sa nu ma iau la tranta cu el
6. Sa ma uit cu atentie la bot si la ochi (e important sa identific semnele: are ochii rosii, ii atarna balele, blana este intacta, nu are muscaturi, rani, e intr-o stare normala)
7. Sa ma opresc din mers si sa ma intorc cu fata spre caine
8. Sa vorbesc cu cainele.
“Cutu, cutu” face minuni! La fel de bine m-am inteles cu ei cand am spus “vin’aici!”, “baiatul e bun, baiatu-i cuminte”, “ia de aici, hai, ia mancare”.
9. Sa intind mana catre el, ca si cum as vrea sa ii dau ceva de mancare.
10. Sa fiu un om mai bun.
Cainele simte omul. Daca s-a dat la mine, inseamna ca a simtit ca sunt om rau :) Prima oara cand am facut ce-am scris mai sus, m-au iertat. Au simtit ca am “inima de caine”. Si ne-am imprietenit.
Vi se pare o gluma. Incercati. E ca si la oameni. Vorba dulce…
