Intr-o zi era un lup. Si pentru ca voia cu tot dinadinsul sa manance o oaie, si-a pus blana alba si creata, 2 coarne, a exersat cel mai tare behait si si-a spus ca pentru o masa buna, merita orice efort. Asa e povestea despre care stim cu totii.
Iata ce am aflat, insa, azi, de la un lup.
Draga mea,
pentru ca sa lamurim si problema asta, iata cum stau lucrurile. Noi vrem sa mancam oi, la fel cum voi vreti sa mancati iarba. Da, tu nu omori o fiinta ca sa o mananci, eu omor. Asta ma face, oare, mai vinovat?
Tie iti place sa te joci cu mine. Nu vrei sa te joci cu berbecii tai, vrei sa te joci cu mine. Eu ma joc frumos, cum iti place tie. Iti arat ce viata frumoasa putem sa avem impreuna. Pana ma apuca foamea. Cand ma apuca foamea, imi vine sa rup din tine. Asta ma face, oare, mincinos?
M-ai rugat ca data viitoare cand imi vine sa te mananc, sa iti spun cu 5 minute inainte, ca sa iti dau timp sa fugi. Oricum, te ajung din 2 salturi. Si de ce sa fugi? Te-ai gandit vreodata cum ar fi sa te muti inauntrul meu? Te invit in stomac la mine, sa vezi ce bine. Asta ma face, oare, ucigas?
As vrea sa fie clar: noi mancam oi, cum voi mancati iarba. Daca e cineva vinovat, mincinos, ucigas, trebuie ca e iarba, ca ea n-are suflet.
Dragul meu,
eu te iubesc.
Si as vrea sa stii ca ai de ales intre sa te iubesc toata viata sau sa ma mananci o data.
