O samanta de copac a ales sa insamanteze un loc, pe care l-a gasit ea si voia sa fie al ei si numai al ei.
Sa nu mai fie alti copaci prin preajma, sa fie numai copacul ei si lumea ei.
Si sa creasca mare copacul ei si sa fie cel mai frumos copac si sa nu poata sa il taie nimeni.
Si sa nu se aseze pe copacul ei pasari mari, care sa ii rupa crengile. Ca sa nu mai vorbim ca in locul asta, numai al ei, pe care l-a gasit ea, samanta, nu putea sa ajunga in veci nici o omida.
A cautat mult locul asta si parea perfect: era protejat, nu era la vedere, era aerisit, adia vantul secunda de secunda, era pufos, curat si se auzea ceva, asa, ca o bataie de inima.
Locul perfect ca sa fac un copac. Si dupa aia, dupa ce il inalt un pic, mai fac cativa copacei si o sa nasc cea mai frumoasa padure din lume.
Aseara, la stiri, aud ca in plamanii unuia a fost descoperit un copacel. Inhalase un spor si uite asa, din spor, a crescut un copacel. Acum a fost operat si copacelul a fost eliminat din plamani (punct).
Wednesday, April 15, 2009
Sunday, April 12, 2009
Friday, March 20, 2009
Nu sunt un sobolan

La nastere am aratat asa:

Asta e pat de "printese":

Asta e tot raul pe care pot sa il fac:

Te rog! Uite ce putin mai am pana ajung...
Mi-am luat casa noua!

Azi ma mutai. Descoperii casutza asta si simtii ca e casutza mea. Cerui voie la copac sa imi petrec un veac aici. Imi dadu voie. Ma abtinui cateva clipe, ca trebuii sa las afara cate ceva, ca nu incapui cu toate oalele sparte de le carai pana azi.
Ma mutai azi si ... de ce vorbesc la perfectul simplu?
Pentru ca e Perfect. Simplu!
Etichete:
casa noua padure copac iarba verde
Am nevoie de cateva picioare

E din ce in ce mai greu sa te tii pe pamant.
Pe frunze le zboara vantul.
Pe pasari le zboara aripile.
Pe balene le zboara curentii.
Pe testoase le zboara valurile.
Pe Luna o zboara soarele.
Pe mine ma zbori tu. De aia am nevoie de cateva picioare in plus, ca sa nu ma zbori de tot. Am nevoie de cateva picioare in plus, ca sa stau bine pe tine. Pamant de sub talpile mele...
Monday, March 2, 2009
A cui e vocea mea?

Cica niste cercetatori au inregistrat "chitzaitul" unor pui de maimuta, dupa care au dat play intr-o poienita unde erau stranse mai multe maimute mame-si-tati. Cand au auzit primul cantec, toate maimutele si-au indreptat privirea catre mama al carei pui se auzea. Mama s-a ridicat si a luat-o la sanatoasa din copac in copac, in cautarea puiului ei. Nici o alta maimuta nu s-a deranjat. Maimutele recunosc vocea puiului lor dintr-o mie de glasuri...sau din toate poate.
Am strigat in toate felurile pana acum. Nu s-a deranjat nimeni. Cred ca n-am voce.
Am strigat in toate felurile pana acum. Nu s-a deranjat nimeni. Cred ca n-am voce.
Subscribe to:
Posts (Atom)



