S-a nascut un copac!

O samanta de copac a ales sa insamanteze un loc, pe care l-a gasit ea si voia sa fie al ei si numai al ei.

Sa nu mai fie alti copaci prin preajma, sa fie numai copacul ei si lumea ei.

Si sa creasca mare copacul ei si sa fie cel mai frumos copac si sa nu poata sa il taie nimeni.

Si sa nu se aseze pe copacul ei pasari mari, care sa ii rupa crengile. Ca sa nu mai vorbim ca in locul asta, numai al ei, pe care l-a gasit ea, samanta, nu putea sa ajunga in veci nici o omida.

A cautat mult locul asta si parea perfect: era protejat, nu era la vedere, era aerisit, adia vantul secunda de secunda, era pufos, curat si se auzea ceva, asa, ca o bataie de inima.

Locul perfect ca sa fac un copac. Si dupa aia, dupa ce il inalt un pic, mai fac cativa copacei si o sa nasc cea mai frumoasa padure din lume.


Aseara, la stiri, aud ca in plamanii unuia a fost descoperit un copacel. Inhalase un spor si uite asa, din spor, a crescut un copacel. Acum a fost operat si copacelul a fost eliminat din plamani (punct).