Intr-o zi mi-a venit randul la intrebarea "Tu ce vrei sa te faci cand o sa fii mare?"
Nu intelegeam rostul intrebarii, cand era atat de evident ca am coama, 4 picioare, rag si mi se spune "regele animalelor", fara sa aiba legatura cu ierarahia sau cu drepturile mele mai mari decat ale celorlalti.
Cu toate astea, continuau sa ma intrebe ce vreau sa ma fac cand o sa fiu mare. Pentru ca nu stiam ce sa raspund, am inceput sa ma cred prost.
Dupa asta am inceput sa nu mai stiu ce sunt. Era asa de evident ca sunt leu (dupa mintea mea), incat faptul ca nimeni in afara de mine nu vedea ca sunt leu, din moment ce ma intrebau ce vreau sa ma fac cand o sa fiu mare, ma facea sa ma gandesc ca poate nu sunt leu.
Si de aici a inceput drama: daca nu sunt leu, atunci ce sunt? Si daca nu stiu ce sunt, atunci de unde naiba sa stiu ce-vreau-sa-ma-fac-cand-o-sa-ma-fac-mare?
Iata-ma azi, fata in fata cu animalul care ma tot intreba. Ghici ce imi spune: "Ratatule! Puteai sa te faci leu si nu te-ai facut!"
Si eu ce sa ma fac acum... Puteam sa ma fac un leu mare cand ma faceam mare. Asa, am ramas un animal mic, care nu stie ca e un leu mare.
3 comments:
Poate animalul ala mic e de fapt leu dar nu constientizeaza valoarea lui indeajuns..
atata timp cat inca nu a ajuns, poate alege altceva in orice moment... fara ca potentialul sau de leu sa scada...
Iubita mea, e chestie de perspectiva. Povestioara ta este cam asa, in traducere: cineva vrea sa devina un om mare. Ajunge la un moment dat mare, intr-un fel anume, oarecare, si atunci cineva mic il intreaba:
- "ce vrei sa te faci tu cind vei fi mare?"
Omul se uita uimit spre el si isi da seama ca se credea mare, dar se pare ca privit din alta directie, nu e nici pe departe atit de mare.
Si atunci atinge intelepciunea:
"-ce este mai important: sa ma chinui sa ajung mare in ochii altora sau sa nu ajung niciunde dar sa ma pot intreba liber: ce vreau sa ma fac cind voi fi mare?"
Enjoy the truh of free life, my dear!
Post a Comment