Anul trecut eram

"Anul trecut erai lacramioare, acum esti soare."

Ce bine ca esti

...ce mirare ca sunt.

Cum ma uitam eu asa, in apa si ma vedeam... hop, ai aparut tu.
Carevasazica, cand credeam ca ma vad pe mine, te bagai tu intre noi.
Am trait atatia ani crezand ca sunt eu. Cand, ce sa vezi? Eu eram tu.

Experimentul "Impreuna"

Mereu m-am gandit ce sanse sunt ca doua animale din specii diferite sa se ataseze una de alta, sa se indragosteasca, sa faca pui si sa ramana, fericite, toata viata impreuna?

Si m-am mai gandit ca e un pic trist sa fim condamnati ursul la ursoaica, cocosul la gaina, leul la leoaica, elefantul la elefanta, oceanul la balena...

Si am zis: Gata, viata asta mi-o dedic studiului "Uite ca se poate si intre specii diferite". Studiez de ceva vreme subiectul, astfel ca m-am gandit sa fac publice primele rezultate:

Nu se poate.

Experimentul a inceput asa:

Am pus in aceeasi incapere o maimuta si o pasare. Nu, nu erau amandoua fete. Maimuta s-a atasat imediat de pasare: cauta sa o mangaie pe pene, ii dadea din bananele ei, astepta noaptea sa se coboare si ea, pasarea, ca sa doarma impreuna, cateodata mai si striga la ea "u u u", dar numai cand o umplea ciuda ca nu se lasa si pasarea asta mai moale...

Pasarea statea numai cocotata. Dintr-o creanga inalta, in alta si mai inalta. De acolo, de sus, nu slabea maimuta o clipa din vedere.

Maimuta credea ca ii place de ea.

Cand se intampla sa mai coboare la mancare si maimuta o atingea pe pene, statea.

Maimuta credea ca ii place cu ea.

Cand maimuta ii intindea banana, ea nu lua, dar nici nu se gainatza pe ea.

Maimuta credea ca ii place de ea.

Cand maimuta ii striga "u u u", pasarea zbura sus, cat mai sus si isi baga capul intre pene.

Maimuta se intrista.

Ziua 2:

Maimuta a observat ca pasarea ar vrea sa zboare. Dar maimuta nu zbura. Cel mult, se arunca dintr-o creanga in alta, dar in mod evident se vedea ca maimuta nu are aripi.

Pentru ca se atasase de ea, maimuta a gandit (da, maimutele gandesc) sa ii faca un cuib in care pasarea sa vina cand se intoarce din zborul ei. Macar atunci sa stea cu ea.

Cand a vazut cuibul, pasarea a crezut ca maimuta vrea sa o prinda in cuib si sa nu ii mai dea voie sa zboare niciodata.

De aia se ferea de cuib cat de bine putea.

Maimuta suferea.

Ziua 3:

Pasarea a vazut ca maimuta suferea. Si atunci s-a gandit (da, si pasarile gandesc) sa ii arate maimutei alte pasari, ca sa invete sa zboare si ea.

Si cum vedea o pasare mare, frumoasa, maiestuoasa, i-o arata maimutei si ramanea uitandu-se nostalgica dupa ea.
Dar numai pasari de alea mari si frumoase ii arata.

Maimuta si mai tare suferea. Ea stia ca nu o sa poata zbura niciodata si simtea cum pasarea nu va mai cauta niciodata spre ea.

Ziua 4:

Maimuta a hotarat ca trebuie sa faca orice ii sta in puteri, pentru ca pasarea sa nu o paraseasca (maimutele mor daca sunt lasate singure, mai ales ca asta era un pui de maimuta). Si-a legat niste frunze de maini, s-a urcat pe cea mai inalta creanga de copac si a facut pasarea atenta.
Pasarea s-a uitat. Maimuta a zburat.

A zburat ceva, respectiv pana a ajuns jos, pe podea. Unde s-a si zgariat la cot si si-a facut 2 vanatai mari la picioare.

Pasarea nu radea.

Maimuta stia. Pasarea va pleca.

Ziua 5:

Pasarea a vazut ca maimuta suferea si s-a gandit ca daca i-ar face un pui de pasare si i l-ar da, maimuta ar fi fericita.

A coborat intr-o noapte langa mainuta, maimuta a luat-o in brate, a mangaiat-o mult pe pene, a pupat-o pe cap si pasarea a crezut ca a ramas insarcinata.

Amandoua erau fericite si nedespartite. Pasarea statea numai in cuib, maimuta o mangaia si radea.

Insa pasarea nu mai oua. Oricat se straduia.

Ziua 6:

Pasarea cata numai in sus, spre cerul pe care zburau pasarile mari si frumoase.

Maimuta simtea ca pasarea va zbura. Si se gandea: daca o tin cu forta in cuib, moare. Daca ma urc iar in copac si zbor, mor eu.

Si atunci, maimuta s-a urcat pe cea mai inalta creanga, a deschis trapa de la camera si a strigat "u u u". Avea lacrimi in ochi. Ma asteptam ca in clipa in care pasarea zboara, maimuta sa inchida trapa sau sa prinda pasarea cu laba.

Pasarea s-a ridicat din cuib. S-a scuturat. Si a zburat drept spre inaltul cerului, fara sa se uite o clipa la maimuta.

Maimuta a tras trapa si s-a aruncat de pe creanga. "Mai incerc o data sa zbor."

In clipa in care maimuta s-a zdrobit de podea, pasarea s-a zdrobit de fereastra trapei. Ajunsa in inaltul cerului, se gandise "Mai incerc o data sa stau".

Daca mai continuu experimentele, va spun.
Deocamdata inmormantez maimuta si pasarea. Impreuna.

In sfarsit...

Am scris cu ceva vreme in urma un post care se cheama "Inainte sa ma aiba pe mine ai mei au avut o broasca testoasa".

Am o broasca testoasa.

Mi-am dorit-o mult. Sunt egoista. Mi-am dorit-o cel mai mult.

Am gandit (cu capul meu prost) ca poate asa o sa zica si despre mine cineva ca "inainte sa ma aiba pe mine ai mei au avut o broasca testoasa".

Mi-am dorit o broasca testoasa ca sa fiu si eu a lu'cineva.

Maine e ziua mea

In fiecare an, de ziua mea, ii multumesc mamei pentru ca m-a nascut pe mine si nu pe altcineva. Cate sanse ar fi fost sa ma nasca fix pe mine? Una.

Dupa ce ii multumesc, ascult o melodie, pe care o ascult o singura data pe an, doar de ziua mea. E foarte greu, mi-e dor de zeci de ori sa o ascult, insa o ascult doar in dimineata zilei in care implinesc (inca) un an. Am impresia, de fiecare data, ca omul a facut piesa asta pentru ziua mea. Si, ascultand-o doar in ziua asta, mai am impresia ca vine la ziua mea, special ca sa mi-o cante.

Din toate zilele mele de nastere de pana acum mi-o aduc aminte doar pe cea de anul trecut, cand m-am trezit dimineata si dupa ce am facut cele doua ritualuri de mai sus, m-am intrebat: Ce ti-ai dori de ziua ta? Culmea, am stiut exact, sigur si bine ce imi doresc de ziua mea (cred ca a fost prima oara). Mi-am dorit sa ma duc si sa stau toata ziua (mea) cu Felix, in gradina zoologica. Felix e el.

De ce? Pentru ca de ziua mea voiam adevar si iubire. Felix cand se uita la mine, se uita din tot sufletul lui, nu pentru ca era ziua mea. Cat statea cu mine, statea pentru ca ii placea, nu pentru ca e ziua mea. Si avand in vedere ca s-a si pisat pe cei doi masculi care se tot dadeau pe langa mine, pot sa spun cu mana pe inima, ca mi-a facut si cel mai frumos cadou de ziua mea: siguranta ca ma vrea pe mine, numai pentru el. La multi ani, Felix!

Maine e ziua mea si am multi invitati. Cei de aici si cei de mai jos:

Anul trecut de ziua mea am petrecut cu cimpanzeul, in speranta ca poate el (sau unul ca el) e sufletul-meu-pereche. Asta mi-am dorit, sa ma impiedic si sa cad peste sufletul-meu-pereche. Acum, de ziua mea, nu-mi mai doresc nimic. Sunt toata.

PS La multi ani, Kenia si Kisauni, oriunde v-ati afla!