Puteam sa ma fac animal si nu m-am facut

Intr-o zi mi-a venit randul la intrebarea "Tu ce vrei sa te faci cand o sa fii mare?"
Nu intelegeam rostul intrebarii, cand era atat de evident ca am coama, 4 picioare, rag si mi se spune "regele animalelor", fara sa aiba legatura cu ierarahia sau cu drepturile mele mai mari decat ale celorlalti.

Cu toate astea, continuau sa ma intrebe ce vreau sa ma fac cand o sa fiu mare. Pentru ca nu stiam ce sa raspund, am inceput sa ma cred prost.
Dupa asta am inceput sa nu mai stiu ce sunt. Era asa de evident ca sunt leu (dupa mintea mea), incat faptul ca nimeni in afara de mine nu vedea ca sunt leu, din moment ce ma intrebau ce vreau sa ma fac cand o sa fiu mare, ma facea sa ma gandesc ca poate nu sunt leu.

Si de aici a inceput drama: daca nu sunt leu, atunci ce sunt? Si daca nu stiu ce sunt, atunci de unde naiba sa stiu ce-vreau-sa-ma-fac-cand-o-sa-ma-fac-mare?

Iata-ma azi, fata in fata cu animalul care ma tot intreba. Ghici ce imi spune: "Ratatule! Puteai sa te faci leu si nu te-ai facut!"

Si eu ce sa ma fac acum... Puteam sa ma fac un leu mare cand ma faceam mare. Asa, am ramas un animal mic, care nu stie ca e un leu mare.

Daca lacrimile nu s-ar fi inventat

Eu n-as fi fost deloc.

Mama a plans cand m-au conceput, ca asa plang elefantele cand se dau elefantii jos de pe ele. Ca, deodata, se simt usurate.

Tata a plans cand am plecat de acasa, ca asa plang dinozaurii cand afla despre exterminare.

Sora mea a plans cand m-am facut mare, ca nu mai incapeam in scorbura ei de suricata, in care ne jucam amandoua.

Daca lacrimile nu s-ar fi inventat, eu acum n-as fi plans. Si la ce foloseste un crocodil fara lacrimi?

Daca eu n-as fi fost, lacrimile nu aveau pentru ce sa se inventeze.

Oceanul e sarat. Se mai intreaba cineva de ce plang?

S-a nascut un copac!

O samanta de copac a ales sa insamanteze un loc, pe care l-a gasit ea si voia sa fie al ei si numai al ei.

Sa nu mai fie alti copaci prin preajma, sa fie numai copacul ei si lumea ei.

Si sa creasca mare copacul ei si sa fie cel mai frumos copac si sa nu poata sa il taie nimeni.

Si sa nu se aseze pe copacul ei pasari mari, care sa ii rupa crengile. Ca sa nu mai vorbim ca in locul asta, numai al ei, pe care l-a gasit ea, samanta, nu putea sa ajunga in veci nici o omida.

A cautat mult locul asta si parea perfect: era protejat, nu era la vedere, era aerisit, adia vantul secunda de secunda, era pufos, curat si se auzea ceva, asa, ca o bataie de inima.

Locul perfect ca sa fac un copac. Si dupa aia, dupa ce il inalt un pic, mai fac cativa copacei si o sa nasc cea mai frumoasa padure din lume.


Aseara, la stiri, aud ca in plamanii unuia a fost descoperit un copacel. Inhalase un spor si uite asa, din spor, a crescut un copacel. Acum a fost operat si copacelul a fost eliminat din plamani (punct).

Sunt locui(n)ta

1 mi-a cerut sa locuiasca in mine. L-am primit si acum locuim 2 in mine.