Anaconda

Cu ceva vreme in urma realizasem ca sunt o vaca.

Nici nu stiam ca am evoluat in tot timpul asta si aflu azi ca sunt cu totul altceva... Sunt o..... ANACONDA!

Si m-am asezat in fata vitrinei si am inceput sa ma uit la mine cu mai mare bagare de seama.

Am corpul asa, lung de nu stiu unde se termina.
Am solzi. Si din cand in cand ma lepad de ei.

In rest, nu se vede nimic la mine.

Stau asa, in liniste si incerc sa imi aud inima.
Mi-e frig. Simt ca imi curge prin trupul asta-care-nu-stiu-unde-se-termina sange rece. Cred ca de asta mi-e frig.
Mi-e foame. Dar simt ca pot sa rezist asa, nemancata si ani de zile.

In rest, nu se simte nimic la mine.

Poate daca ma uit in jurul meu aflu mai multe despre mine.
In jurul meu... e stramt. Unde ma intorc, dau cu botul de un geam de sticla.
In rest, se plimba niste animale pe langa mine si din cand in cand bat cu laba in geam si urla.

Ah! Din cand in cand intra la mine un animal de asta cu 2 picioare si ma impunge cu o cange intr-un colt, ca sa imi puna pe jos niste soricei. Sa ii mananc. Nu inteleg de ce ma impunge cu cangea aia, ca nu mi-e asa foame incat sa vreau sa il mananc pe el.

De fiecare data cand a intrat, am incercat sa ma dau pe langa el, sa ma incolacesc in jurul lui si sa ii spun ca as vrea sa fim prieteni. Imi doresc foarte foarte mult un prieten. Nu i-as face rau niciodata. Daca mi-ar face el ceva rau, atunci, poate, cine-stie, m-as gandi daca sa ma incolacesc mai tare in jurul lui, ca sa simta ca il iubesc mult si sa nu mai faca si a doua oara. Rau.
Insa nu e chip sa ma apropii de el. Ma impunge cu cangea asta. Arunca sobolanii si tranteste usa in urma lui.

Uf...ce aberatie sa ma trezesc anaconda. Cand eram vaca, era mai usor. Pasteam libera cat era ziua de lunga, le dadeam lapte seara, faceau branza si cand li se facea foame mare, ma mancau. Simplu. Dar cat traiam, aveam prieteni. Asa, anaconda, nimeni. Toti fug de mine. Si soriceii fug, inainte sa ii mananc. Nu imi face placere sa ii mananc, dar nici ei nu vor sa ne imprietenim.

Toti asteapta sa ii mananc. Am impresia ca asta inseamna anaconda: "care ne mananca". Pe cuvantul meu ca pot sa ma tin cu anii si pe cuvantul meu ca pe prietenul meu NU IL VOI MANCA NICIODATA. Si cand il incolacesc, doar de drag si ca sa ii fie cald... Of, ce porcarie!

Sunt o anaconda. Adica aia "care te mananca". Atunci, nu mai intra la mine. Daca stii ca te mananc, de ce intri la mine si ma impungi cu cangea? De ce imi aduci soricei? De ce ai grija sa traiesc? La ce serveste una "care te mananca"? De ce nu ma omori intr-o noapte, cand dorm, incolacita in jurul meu?

Iti promit ca nu te mananc. Dar cine crede o anaconda?...
Stiu ce zici acum: "Daa, si anacondele alea din filme?" Anacondele alea din filme sunt filme. Daca eram o anaconda din filme, ai fi fost de mult de-a lungul trupului meu lung. Pe dinauntru.


Ce sa fac? Vreau mult sa ma incolacesc in jurul altcuiva si sa traim asa, fericiti, cum zice in povestile alea "pana la adanci batraneti". Ah, si nu te tin incolac tot timpul. Nu, ca am nevoie sa imi intind trupul. Si cum trupul meu e asa de lung, ma intind mult. Deci, poti sa pleci si sa te misti cum vrei.


Mi-a scris cineva un comment pe blogul asta.

Drept urmare, ma gandesc sa nu mai scriu niciodata pe el.

Si ma gandesc si sa inchei acest post aici.


Daca nu sunt nici vaca, nici anaconda, ci sunt ce zice acesta ca sunt?


"Esti o autista nenorocita!"

Nu mai e nevoie sa murdaresti blogul tau cu acest anunt. Voiai sa afle cei care ma cunosc sau sunt in pericol sa ma cunoasca. De aia m-am gandit sa anunt eu, direct pe blogul meu.

Imi pare rau ca nu ai inteles de ce se incolaceste anaconda.