Friday, October 31, 2008

The Origin of Life

Minune ca in urma cu miliarde de ani, cand nu era decat fierbinte, elementele chimice au ajuns exact la nivelul in care sa tasneasca viata.

Uimire ca de atunci, oamenii fac doar minciuna si mizerie. Oamenii au primit planeta pamant si o mint si o umplu cu mizerie. Oamenii au primit dragoste si o mint si o transforma in mizerie. Imediat cum au inteles minunea, incep sa vorbeasca despre ea si cand li se termina cuvintele, incep sa minta.

De aia viata si blogul meu nu sunt despre oameni.

Cred ca a venit momentul sa plec. Ieri am vazut un nor care ma invita sa calatorim impreuna. Nu am avut curaj sa urcam amandoi si i-am dat branci doar sufletului sa urce. Acum sunt innorati impreuna. Eu am ramas sa pun pe blog ca incalec pe o broasca testoasa si ma duc pe fundul oceanului, acolo de unde a tasnit viata, cand s-a intampla minunea.

Nu vreau sa traiesc printre oameni si minciuni. In loc sa stau 6 ore sa ascult un om care minte, pentru ca la sfarsit sa il iau in brate si sa imi trimit sufletul sa doarma pe un nor, aleg sa ma uit 6 ore in ochii unui cimpanzeu, care imi da inapoi adevar.

...Caruia ii dau sa manance din palma si nu ia cu mana. Ma culege direct cu buzele, ca sa imi ramana amintirea foamei lui.

...Caruia si daca ii dau ocazia sa imi scuipe coji in fata, alege sa le adune cu mana de pe buze si sa le dea undeva, in spate.

...Pe care il rog sa imi ceara ce isi doreste si, desi stim amandoi ca poate vorbi si ca il pot intelege, alege sa nu vorbeasca, sa nu cumva sa ma raneasca atunci cand o sa imi ceara sa il iau cu mine, in loc sa il las in cusca de la Zoo. Nu imi spune asta, iar eu, om, ma prefac ca nu aud si insist sa imi ceara, sa imi spuna. Si se uita in ochii mei, intinde mana printre gratii si scanceste. Scanceste a dragoste. Si isi lasa mana in mana mea, pana trece pe langa noi o pisica neagra, moment in care si-o smulge si se arunca tot pe gratii, dorindu-si s-o goneasca.

...Care, obosit sa se uite in ochii mei si sa nu poata sa adoarma in ei, se asaza pe spate si ma lasa sa il veghez. Trec oameni pe langa mine si el isi intoarce capul ca sa vada daca nu cumva am plecat si eu. Nu plec, de fapt de aia nu imi iese nimic, pentru ca nu am plecat niciodata din padure.


Plec sa nasc un pui de urs.

Si dupa ce il invat sa se catere in cel mai inalt stejar din padure, ma transform in ghinda. Si astept sa ma manance si sa inceapa totul, din nou. Cred ca numai atunci o sa ajunga elementele chimice din nou la nivelul la care tasneste viata. Si dragostea.

2 comments:

sex pistols said...

....il duci la baschet, sa fie baiat mare, asta dc nu e fata:)) streetball boy

citizen of the planet 2 said...

Il duci in munte, un timp, sa invete natura..iar apoi il readuci pe pamant sa se invete cu oamenii, sa iubeasca, sa sufere, sa se vada prin ochii lumii, sa nu se izoleze..