Tuesday, November 18, 2008

Toti cainii sunt barbati

(foto: http://sorinadavid.wordpress.com/)

Ieri (orice ieri din trecut ar insemna asta) ma intorceam spre casa (orice loc ar insemna asta). In dreptul portii, un caine. Era evident ca ma astepta pe mine. L-am intrebat ce-i cu el si mi-a aratat bucuros (dand din coada) ca vrea sa intre. Nu pot sa neg ca am simtit clar senzatia aia stranie ca e un caine alegoric, care are doar forma de caine, fondul lui fiind al unui mesaj venit dintr-un univers paralel.
Nu a intrat pe poarta pe care tocmai am deschis-o, a preferat sa intre prin gard, semnalandu-mi astfel ca exista o gaura pe care nu am luat-o pana atunci in considerare. Bucuria care i se citea pe coada imi umplea sufletul de zambet si ma facea sa topai, la randul meu, alaturi de coada lui ravasitoare. Ne bucuram: eu ca m-a ales tocmai pe mine, el ca am ajuns acasa, pana sa se lase seara si sa ii expire task-ul.
Aveam o pisica. A aparut de dupa un copac si s-a apropiat de caine, mirosindu-l. Nici unul dintre ei nu s-a speriat, dimpotriva. Nu erau curiosi, erau doar asa, in trecere unul pe langa altul, ca si cum cainele i-ar fi spus din prima "Sunt in misiune, nu e timp de reactie caine-pisica." Am presarat cateva croante pe jos. Mentionez ca erau de pisica. Cainele s-a repezit sa manance si s-a transformat instantaneu intr-un dulau fioros, a carui principala motivatie era sa nu lase pisica sa se apropie de masa lui.

Ma uitam la el si ma intrebam "cu ce treaba sa se fi aciuat pe aici..."

Sa fi venit doar in speranta ca am niste croante de pisica pe care i le-as putea arunca lui pe jos? Nu, nu ar fi stat cuminte in poarta, cine-stie-de-cand, sa astepte numai atat.
Sa fi venit ca sa ma bucure cu coada lui ravasitoare? Nu, atunci ar fi fost mult mai dedicat, ar fi durat mai mult spectacolul gudurarii, m-ar fi lins chiar pe fatza sau ar fi facut pipi pe pantofii mei albastri, ca sa stiu cat de mult si sincer il emotionez.

Sa fi venit, la fel ca un barbat, doar ca sa imi arate ca ne-am potrivi, ne-am bucura, ne-am hrani, ne-am apara si ne-am iubi frumos impreuna? Si atunci de ce s-a intors imediat cu spatele si s-a furisat afara prin gaura din gard?...

Tuesday, November 4, 2008

De ce toarce pisica


Cred ca sunt bolnava la plamani. Fac asa, frr-frr. Nu stiu ce am, torc...


Asta seara am avut o discutie cu pisica mea. E speriata ca ca o fetita careia ii vine prima data ciclul si se duce alergand la mama ei, spunandu-i ca moare. Pisica mea s-a auzit pentru prima oara torcand si crede ca are o boala la plamani si ca e pe moarte. Si incerc de cateva ore sa ii explic ca e natural si ca e semn de dragalasenie si de caldura. Nu vrea sa inteleaga nici in ruptul capului ei frumos si sta lipita de mine, asteptand sa moara.


Acum 1 luna era speriata din nou. A venit la mine si mi-a zis ca ea vrea sa moara. Nu reusea sa isi spele toata blana de pe corp cu o singura limba. Si era atat de rusinata si se simtea atat de murdara, incat ma tot ruga sa nu ii mai pun mancare in bolul ei, ca sa moara.


Acum 1 an era speriata din nou. Descoperise ca toti ceilalti 4 pisoi negri langa care dormea erau baietei. Pentru ca ea nu avea la fel ca ei intre picioare, voia sa moara din fasha. Mieuna cel mai tare si cel mai des, de durere ca ea nu e frumoasa, nu e intreaga, nu e pisica.


La nastere, ea a fost prima care a iesit. Primele minute a stat nemiscata, am crezut ca s-a nascut moarta. Imediat dupa ce i-a scos si pe ceilalti fratiori ai ei, mama pisica s-a ocupat numai de ea. A lins-o, a iubit-o, a aranjat-o, a pregatit-o pentru 9 vieti. Doar era singura fetita din familie.


Tocmai acum cand scriu s-a asezat in fata mea si nu-si desprinde ochii de la mine. Ma opresc, pentru ca pare ca are sa ma intrebe ceva:

- Zi!

- Ma iubesti?

- Mult.

- Numai pe mine?

- Nu.

- Atunci as vrea sa mor.

- Si eu pe cine as iubi in locul tau?

- Pe celelalte pisici, mai bune decat mine.

- In locul tau nu voi putea sa iubesc pe nimeni. In locul tau poti sa stai doar tu.

- Vreau sa ma iubesti numai pe mine.

- Asta e comportament de om, nu de pisica.

- Da, e adevarat. Ma port ca un om, pentru ca numai oamenii NU pot sa iubeasca numai UN. Ei pot sa ii iubeasca pe toti, in acelasi timp.


Nu mai vorbesc cu ea. Ma sperie. Ma tem ca o sa cred ca am si eu o boala la plamani si o sa vreau sa torc si sa...