Plec la urangutani

Miercuri plec la urangutani.

In toata lumea noastra mare, AMR 50,000 in Borneo si 7,500 in Sumatra (Indonezia). Nu prescurtati niciodata orang-hutan in "orang", pentru ca este total gresit. "Orang" inseamna persoana.

Mi-as dori sa ajung in padurea lor si sa pot sa mangai un pui orfan. Ma astept sa imi scrie din nou "admiratorii" sa ma certe ca de ce nu ajut un copil orfan? Pentru ca sansele ca un copil orfan sa devina rau cand va fi mare sunt considerabil PESTE sansele ca un urangutan sa devina rau cand va fi mare. Daca va mai ajunge vreodata mare... Daca nu cumva un copil ajuns mare va decide sa taie si restul de padure, restul ala in care un pui de urangutan tocmai se gandeste ce-vrea-sa-devina-cand-o-sa-fie-mare?

M-am hotarat sa scriu acest post, pentru ca nu stiu daca ma voi mai intoarce vreodata. Pornesc intr-un drum initatic, si nu glumesc aproape deloc. Ma duc sa vad una dintre speciile care se deosebesc de om cu doar 3% (din ADN). Poate ca restul de 3% pe care il avem noi in plus inseamna Oribil si Murdar (OM), inseamna Odios si Macabru, inseamna Ostil si Malign. Mi-e teama sa nu gasesc in padurea din Borneo omul, asa cum mi-as fi dorit sa fim.

Sa stam doar in copaci, ca sa ne simtim superiori.
Sa mancam numai fructe si seminte si nu animale, ca sa dam un exemplu bun copiilor nostri (altfel de ce sa nu ne manance si ei pe noi, cand vor fi mari, daca asta au vazut la parintii lor?).
Sa ne plimbam din creanga in creanga, fara sa "facem plinul".
Sa ne punem o frunza deasupra capului atunci cand ploua.
Sa ne construim in fiecare noapte un alt cuib, ca sa innoptam in el. Noaptea urmatoare sa ne facem altul sau sa innoptam in cel pe care tocmai l-a parasit un "coleg" cu o noapte inainte.
Sa ne tinem copiii in spinare pana la 8 ani, ca sa ii invatam tot ce trebuie sa stie "pentru primul pas". Sau sa facem ca balenele: imediat dupa ce nastem, sa il manam cu boticul spre suprafata apei, ca sa respire pentru prima oara. Sau ca vidrele: sa stam intr-o pozitie anevoioasa, cu burtica in sus si spinarea in apa, doar ca sa ne purtam puiul pe burta, pana invata sa inoate.

Sa ne spuna lumea "maimute" si sa fim mandri de asta...

Puteti sa vedeti traseul aici.


Plec la urangutani si, daca ma intorc, promit sa va invat cum eram inainte sa fim oameni.

Zoo Baneasa: o gradina pentru animalele dintre noi

Am trait din nou un episod trist la ZooBaneasa.
Il stiti pe cel caruia i-am dedicat blogul asta: Felix, cimpanzeul de la Zoo, singurul cimpanzeu din Romania. Am asteptat cu rugaciuni vara, ca sa il vad pe Felix in aer liber, cu mai mult spatiu, printre frunze verzi, scapat de cusca stramta si umeda in care sta 8-luni-din-12. Am ajuns la zoo si adulmecam cararile, sa imi dau seama unde e tarcul lui Felix. In mod evident, era locul in care erau stransi cei mai multi vizitatori. Felix statea pe o platforma din lemn sprijinit de un trunchi. Si privea...

Ei faceau asa:

1) aruncau cu pufuleti
2) aruncau cu seminte
3) intindeau tigari (aprinse sau nu)
4) zgariau grilajul cu cheile de la bemveu
5) vorbeau: "maimutoiule, ba, maimutoiule..." sau "gorilo, gorilou...e proasta, n-aude"

Felix urmarea niste smochine ale unei doamne care molfaia langa zabrele. A venit spre ea si statea linistit, nici macar nu se uita spre punga ei, desi era vizibil pofticios. Doamna si-a rupt de la gura si i-a intins o smochina, strecurandu-si mana chiar pe langa placuta pe care scria "Va rugam NU hraniti animalele". Felix a luat-o, ii placea foarte mult, poate era pentru el ca "madlenele pentru Proust"... Doamna i-a mai intins una. A luat-o cu multa delicatete, nu s-a repezit spre ea si nu a molfait-o ca un animal. "Aoleu, asta imi mananca toata punga. Nu mai imi ramane nici una." Ha ha ha...

Dupa ce a terminat punga - si multumesc doamnei ca si-a trecut peste inima si i-a dat lui toate smochinele - a aruncat cu punga in el. "Na, ma, vrei si punga?"

Felix s-a retras. Probabil nu stia ce sa creada. Desi, sincer, cred ca a incetat de mult sa mai incerce sa inteleaga oamenii, "maimutele astea scalambate".

Era multa agitatie. Copii, femei, barbati, tipau, gesticulau, chiraiau, scanceau, grohaiau. Felix s-a simtit agresat, motiv pentru care a avut o erectie. Adica da, i s-au incordat muschii penisului, reactie care - la maimute - se intampla si in momentele in care incearca sa isi exprime superioritatea sau irascibilitatea.

Familiile cu copii s-au retras, ca sa nu vada copiii "puta maimutoiului". Lasa, ca se uita ei pe internet... A ramas un domn, insotit de o duduie imbracata "de duminica": blugi stramti, buricu-la-vedere, maiou decoltat, cercei mari si lungi. "Ia uite, ti-am zis ca esti sexy, i s-a sculat maimutoiului cand te-a vazut."

Mi-a venit iar sa plang. Uitati-va cateva secunde la fotografia asta. Nu seamana cu cineva? Nu seamana cu un bunic? Poate seamana si el cu cine l-a facut "dupa chipul si asemanarea sa"?!...



Am plecat trista. Trista rau si m-am oprit langa o cusca in care am vazut un animal ce fusese proaspat adus. Un porc spinos ("porcupine" in engleza). Din nou un cuplu de tineri. El cu o creanga rupta dintr-un copacel de pe aleile din gradina zoologica. Il zgandarea pe bietul porc, ca sa ii arate gagicii lui cum isi infoaie tepii. A facut asta timp de vreo 5 minute. Animalul era vizibil agresat. Gagica radea. El - probabil - avea o erectie ca cea a lui Felix.

Cainele meu care (va) ride

Pot sa spun ca am cel mai frumos caine din rasa lui. O fetitza plina de draci si de curiozitate.
O tin la tatal meu, la curte, ca sa nu oblig cainele sa creada ca gresia de pe hol e ghetar si covorul persan e tundra.

Cu ceva vreme in urma a intrat in calduri. Cauta samoyed in toata Braila...
In sfarsit, dam de unul singur, culmea! si baiat! Bucurie mare. O ducem pe Anook la salon, o spumam, o periem, o spalam in urechi, ii punem si funditza la gat si gata! Era cea mai mandra catzelusa din lume. Numai ca...surpriza!

Domnii proprietari - carora as putea sa le spun deja... cum sa le spun eu oare... ca "animal" e luat si daruit cui trebuie, "javra" e o inventie a celor cu acelasi nume, "bestie" mi se pare mai degraba de desene animate ("Frumoasa si bestia"), "oameni" nu pot, ca asta nu e un blog despre oameni ... ma rog, corciturile astea au spus ca nu vor sa isi dea cainele la imperecheat unei catzele tzinute in curte!!! Stupoare!

Normal ca primele reactii pe care le-am avut au fost sa ma duc si sa le fur cainele, care s-ar fi bucurat nespus sa fie impreuna cu o domnitza din rasa lui.

Sau sa ma duc cu Anook si sa o rog sa faca pipi pe usa lor de la bloc.

Sau sa ii invit la o cafea (daca ar fi acceptat, ca si eu stau tot la curte...) si sa le explic ca asta inseamna discriminare.


N-am facut nici una dintre cele de mai sus. Nici macar dintre cele de cel mai jos(nic).


Tot ce am facut a fost sa imi iau splendoarea in bratze si sa i promit ca o sa faca pui. Cu alt catzel, nu din Braila, ci de la Polul Nord. Si o sa ma zbat sa imi iau cainele intr-o excursie in Alaska, unde sa o si las, sa se bucure de zapada, de dragoste si de pui.