Zoo Baneasa: o gradina pentru animalele dintre noi

Am trait din nou un episod trist la ZooBaneasa.
Il stiti pe cel caruia i-am dedicat blogul asta: Felix, cimpanzeul de la Zoo, singurul cimpanzeu din Romania. Am asteptat cu rugaciuni vara, ca sa il vad pe Felix in aer liber, cu mai mult spatiu, printre frunze verzi, scapat de cusca stramta si umeda in care sta 8-luni-din-12. Am ajuns la zoo si adulmecam cararile, sa imi dau seama unde e tarcul lui Felix. In mod evident, era locul in care erau stransi cei mai multi vizitatori. Felix statea pe o platforma din lemn sprijinit de un trunchi. Si privea...

Ei faceau asa:

1) aruncau cu pufuleti
2) aruncau cu seminte
3) intindeau tigari (aprinse sau nu)
4) zgariau grilajul cu cheile de la bemveu
5) vorbeau: "maimutoiule, ba, maimutoiule..." sau "gorilo, gorilou...e proasta, n-aude"

Felix urmarea niste smochine ale unei doamne care molfaia langa zabrele. A venit spre ea si statea linistit, nici macar nu se uita spre punga ei, desi era vizibil pofticios. Doamna si-a rupt de la gura si i-a intins o smochina, strecurandu-si mana chiar pe langa placuta pe care scria "Va rugam NU hraniti animalele". Felix a luat-o, ii placea foarte mult, poate era pentru el ca "madlenele pentru Proust"... Doamna i-a mai intins una. A luat-o cu multa delicatete, nu s-a repezit spre ea si nu a molfait-o ca un animal. "Aoleu, asta imi mananca toata punga. Nu mai imi ramane nici una." Ha ha ha...

Dupa ce a terminat punga - si multumesc doamnei ca si-a trecut peste inima si i-a dat lui toate smochinele - a aruncat cu punga in el. "Na, ma, vrei si punga?"

Felix s-a retras. Probabil nu stia ce sa creada. Desi, sincer, cred ca a incetat de mult sa mai incerce sa inteleaga oamenii, "maimutele astea scalambate".

Era multa agitatie. Copii, femei, barbati, tipau, gesticulau, chiraiau, scanceau, grohaiau. Felix s-a simtit agresat, motiv pentru care a avut o erectie. Adica da, i s-au incordat muschii penisului, reactie care - la maimute - se intampla si in momentele in care incearca sa isi exprime superioritatea sau irascibilitatea.

Familiile cu copii s-au retras, ca sa nu vada copiii "puta maimutoiului". Lasa, ca se uita ei pe internet... A ramas un domn, insotit de o duduie imbracata "de duminica": blugi stramti, buricu-la-vedere, maiou decoltat, cercei mari si lungi. "Ia uite, ti-am zis ca esti sexy, i s-a sculat maimutoiului cand te-a vazut."

Mi-a venit iar sa plang. Uitati-va cateva secunde la fotografia asta. Nu seamana cu cineva? Nu seamana cu un bunic? Poate seamana si el cu cine l-a facut "dupa chipul si asemanarea sa"?!...



Am plecat trista. Trista rau si m-am oprit langa o cusca in care am vazut un animal ce fusese proaspat adus. Un porc spinos ("porcupine" in engleza). Din nou un cuplu de tineri. El cu o creanga rupta dintr-un copacel de pe aleile din gradina zoologica. Il zgandarea pe bietul porc, ca sa ii arate gagicii lui cum isi infoaie tepii. A facut asta timp de vreo 5 minute. Animalul era vizibil agresat. Gagica radea. El - probabil - avea o erectie ca cea a lui Felix.

Niste adevar despre ZOO Baneasa

Aparentele…
- Directorul Zoo, Ancuta Oprea, deosebit de cooperanta. Pare o doamna cu suflet de copil, a renuntat la o viata de spagi, la vama otopeni, pentru o viata de stress, la zoo baneasa.
- Seful ingrijitorilor, domnul Albu, foarte saritor. Pare un bunicut jovial, care are multe povesti cu animale in sertarul biroului lui vechi de la zoo.
- Ingrijitorii, oameni simpli. Par cei mai pasionati iubitori de animale.
- Vizitatorii, “ce bine ca esti, ce mirare ca sunt…”. Par interesati de ce e dincolo de gratii. In realitate nu sunt.

…insala
- de directorul zoo citesc in ziar lucruri foarte grave: cum ca, din ordinul dumneaei, ar fi fost omorata Gaia, femela de elefant indian in varsta de 48 de ani
- de seful ingrijitorilor aflu ca este si dumnealui implicat, din moment ce nu a stiut sa semnaleze ca niste caini introdusi in adapostul elefantului nu vor provoca decat sange si tragedie
- ingrijitorii sunt oameni care au ales sa munceasca la gradina zoologica (nu dintr-o motivatie mai presus de ei, ci) din cauza ca “era singurul loc, acum 8-10 ani in urma, care iti asigura carte de munca…”
- vizitatorii sunt oameni, ca si noi, care nu stiu nimic despre animalele pe care le vad. Care nu stiu ca sunt si ei niste animale. Daca ar sti, s-ar aseza respectuos langa custi si le-ar povesti semenilor lor inchisi cum e viata in libertate.
Asa, oameni in toata firea, urla, bat cu pumnii in geamuri, se stramba, se agata de gratii. Singurul semn de sensibilitate apare cand intreaba: “de unde pot sa cumpar si eu un animal ca asta?”...

“Mai bine omoram noi elefantul, decat sa moara de frig”

Am vazut-o pe GAIA o singura data. Din cauza ei nu am facut din elefanti o pasiune.

Era toamna, trist, umed, noroios, innorat. Legata cu un lant de un picior, se legana continuu. Imaginea asta mi-a ramas in memorie ca semn distinctiv pentru notiunea de “elefant”. De aia cand am vazut elefanti (cat de cat) in libertate, in Indonezia, m-am surprins gandindu-ma ca or fi bolnavi, daca nu se leagana.

Acum cateva saptamani am citit in "Romania Libera" ca Gaia a fost omorata de caini. Nu mai voia sa intre in adapost de cateva nopti bune, afara se facuse frig, risca sa se imbolnaveasca si sa moara. Staff-ul Zoo s-a vazut nevoit sa ceara ajutorul jandarmilor si cainilor lor, dupa un scenariu imprumutat (cica) de la o gradina din Spania, care nu s-a semnat, pesemne se voia cunoscuta (conform teoriei lui Caragiale: “semneaz-o, c-o dam anonima!”).

Gaia era culcata in tarc. Speriata de mica de niste caini, la auzul primului latrat, a facut o miscare gresita (de spaima) si si-a rupt unul din picioare. Nu s-a mai putut ridica sa incerce sa se apere. Motiv pentru care cainii si-auinfipt coltii in ea si au smuls bucati din carnea ei. A unui elefant caruia ii era foarte frica de caini. Poate cel mai frica. Asta, bineinteles, dupa oameni. Pentru ca oamenii au ales aceasta varianta. Sa bage elefantul inapoi in adapost, impingand-o cu niste caini, care nu or fi vrut sa o muste. Dar stiti cum e, “mai greseste omul, da’ animalu’?!...”

A doua zi, in zori, au imbracat tarcul in cearceafuri negre. In semn de doliu. Nu. In semn de frica. Au transat-o si au incarcat-o intr-un camion, cu destinatia “cimitirul animalelor”. Fara autopsiere, fara constatarea decesului. I-au pastrat capul. In semn de pretuire. Nu. In semn de amintire.
“Iar cand noi nu vom mai fi / Va veti aminti / Ca a fost odata Gaia…”

PS

Gaya era singurul elefant indian din Romania si unul dintre cei mai batrani din Europa. Femela a fost adusa in Romania, in 1972, de la un circ din Rostock, la varsta de 14 ani.