Acest post este pentru sora mea

Multumesc ca traiesti ca sa citesti acest post.

M-am intrebat mereu la ce serveste o sora. Mai ales cand apare dupa 9 ani in viata ta. An de an m-am intrebat ce e treaba asta care isi zice "sora" si ce sa fac cu ea. La ce foloseste sau sa ma feresc de ea?

Ieri am aflat ce inseamna.

Soro, ai inima ca a mea.

Ai sange ca al meu.

Ai carne ca a mea.

Ai plamani ca ai mei.

Ai burta ca a mea.

Ai floricica mea.

Ai nume ca al meu.

Ai venit de unde am venit si eu.

E atat de clar. ... Sunt rezerva ta.

Multumesc ca traiesti. Daca nu mai traiai, trebuia sa iti dau rezerva.

 













Acest post e pentru tine. Ca sa stii ca oricand vrei, ai aici tot ce iti trebuie, de rezerva.

Anaconda

Cu ceva vreme in urma realizasem ca sunt o vaca.

Nici nu stiam ca am evoluat in tot timpul asta si aflu azi ca sunt cu totul altceva... Sunt o..... ANACONDA!

Si m-am asezat in fata vitrinei si am inceput sa ma uit la mine cu mai mare bagare de seama.

Am corpul asa, lung de nu stiu unde se termina.
Am solzi. Si din cand in cand ma lepad de ei.

In rest, nu se vede nimic la mine.

Stau asa, in liniste si incerc sa imi aud inima.
Mi-e frig. Simt ca imi curge prin trupul asta-care-nu-stiu-unde-se-termina sange rece. Cred ca de asta mi-e frig.
Mi-e foame. Dar simt ca pot sa rezist asa, nemancata si ani de zile.

In rest, nu se simte nimic la mine.

Poate daca ma uit in jurul meu aflu mai multe despre mine.
In jurul meu... e stramt. Unde ma intorc, dau cu botul de un geam de sticla.
In rest, se plimba niste animale pe langa mine si din cand in cand bat cu laba in geam si urla.

Ah! Din cand in cand intra la mine un animal de asta cu 2 picioare si ma impunge cu o cange intr-un colt, ca sa imi puna pe jos niste soricei. Sa ii mananc. Nu inteleg de ce ma impunge cu cangea aia, ca nu mi-e asa foame incat sa vreau sa il mananc pe el.

De fiecare data cand a intrat, am incercat sa ma dau pe langa el, sa ma incolacesc in jurul lui si sa ii spun ca as vrea sa fim prieteni. Imi doresc foarte foarte mult un prieten. Nu i-as face rau niciodata. Daca mi-ar face el ceva rau, atunci, poate, cine-stie, m-as gandi daca sa ma incolacesc mai tare in jurul lui, ca sa simta ca il iubesc mult si sa nu mai faca si a doua oara. Rau.
Insa nu e chip sa ma apropii de el. Ma impunge cu cangea asta. Arunca sobolanii si tranteste usa in urma lui.

Uf...ce aberatie sa ma trezesc anaconda. Cand eram vaca, era mai usor. Pasteam libera cat era ziua de lunga, le dadeam lapte seara, faceau branza si cand li se facea foame mare, ma mancau. Simplu. Dar cat traiam, aveam prieteni. Asa, anaconda, nimeni. Toti fug de mine. Si soriceii fug, inainte sa ii mananc. Nu imi face placere sa ii mananc, dar nici ei nu vor sa ne imprietenim.

Toti asteapta sa ii mananc. Am impresia ca asta inseamna anaconda: "care ne mananca". Pe cuvantul meu ca pot sa ma tin cu anii si pe cuvantul meu ca pe prietenul meu NU IL VOI MANCA NICIODATA. Si cand il incolacesc, doar de drag si ca sa ii fie cald... Of, ce porcarie!

Sunt o anaconda. Adica aia "care te mananca". Atunci, nu mai intra la mine. Daca stii ca te mananc, de ce intri la mine si ma impungi cu cangea? De ce imi aduci soricei? De ce ai grija sa traiesc? La ce serveste una "care te mananca"? De ce nu ma omori intr-o noapte, cand dorm, incolacita in jurul meu?

Iti promit ca nu te mananc. Dar cine crede o anaconda?...
Stiu ce zici acum: "Daa, si anacondele alea din filme?" Anacondele alea din filme sunt filme. Daca eram o anaconda din filme, ai fi fost de mult de-a lungul trupului meu lung. Pe dinauntru.


Ce sa fac? Vreau mult sa ma incolacesc in jurul altcuiva si sa traim asa, fericiti, cum zice in povestile alea "pana la adanci batraneti". Ah, si nu te tin incolac tot timpul. Nu, ca am nevoie sa imi intind trupul. Si cum trupul meu e asa de lung, ma intind mult. Deci, poti sa pleci si sa te misti cum vrei.


Mi-a scris cineva un comment pe blogul asta.

Drept urmare, ma gandesc sa nu mai scriu niciodata pe el.

Si ma gandesc si sa inchei acest post aici.


Daca nu sunt nici vaca, nici anaconda, ci sunt ce zice acesta ca sunt?


"Esti o autista nenorocita!"

Nu mai e nevoie sa murdaresti blogul tau cu acest anunt. Voiai sa afle cei care ma cunosc sau sunt in pericol sa ma cunoasca. De aia m-am gandit sa anunt eu, direct pe blogul meu.

Imi pare rau ca nu ai inteles de ce se incolaceste anaconda.

De ce m-ai lasat sa mor

Intr-un an cineva m-a invitat in lumea sa si mi-a intins o trocuta cu ceva de baut in ea.

Cand m-am uitat in trocuta aia, am vazut un sarpe.

Mi-am ridicat ochii si m-am uitat in ochii sai. Parca stiind ce am vazut, mi-a spus "Bea fara grija, e din tot sufletul."

Si am baut.

Din clipa aia au inceput durerile. Simteam cum umbla sarpele prin mine. Si cum imi mananca incet-incet toate organele. Am incercat totul: m-am bagat pe gat dupa el; m-am fortat, asa ah-ah, sa il vomit; am baut lapte, ca asta se da la otrava; l-am rugat sa iasa; m-am concentrat sa il omor; am topait, ca sa il dau cu capul de toti peretii mei. Nimic. Ma mananca in continuare. In curand ajunge la inima. Si din cauza asta m-am gandit sa ma duc din nou la cine m-a invitat sa beau din trocuta sa si sa ii spun.

Am intrat. Cum m-a vazut, mi-a intins din nou o trocuta cu ceva de baut in ea.

Inima imi batea asa de tare, ca mi-am zis "poate surzeste sarpele ala si moare".

Cand ma uit in trocuta... un sarpe!

N-am mai avut curajul sa ridic ochii spre ochii sai.

Cu toate astea, ca intr-un vis din care voiam sa ma trezesc, aud: "Bea fara grija, e din tot sufletul."

Mi-as fi dorit atat de mult sa ma salvezi. Nu trebuia decat sa imi pui mana sub barbie, sa imi ridici ochii pe care nu am mai putut sa ii ridic si sa imi arati sfoara care atarna de tavan, deasupra noastra. Si care se oglindea in ceaiul din trocutza.

Cu siguranta acum traiam.

08092009

In lumea 08092009 se traieste simplu, asa:



Se ingrijeste asa:



Se sta la povesti asa:



Se mananca asa:



Se joaca asa:



Dragoste se face asa:



Lumea e pazita asa:

Anul trecut eram

"Anul trecut erai lacramioare, acum esti soare."

Ce bine ca esti

...ce mirare ca sunt.

Cum ma uitam eu asa, in apa si ma vedeam... hop, ai aparut tu.
Carevasazica, cand credeam ca ma vad pe mine, te bagai tu intre noi.
Am trait atatia ani crezand ca sunt eu. Cand, ce sa vezi? Eu eram tu.

Experimentul "Impreuna"

Mereu m-am gandit ce sanse sunt ca doua animale din specii diferite sa se ataseze una de alta, sa se indragosteasca, sa faca pui si sa ramana, fericite, toata viata impreuna?

Si m-am mai gandit ca e un pic trist sa fim condamnati ursul la ursoaica, cocosul la gaina, leul la leoaica, elefantul la elefanta, oceanul la balena...

Si am zis: Gata, viata asta mi-o dedic studiului "Uite ca se poate si intre specii diferite". Studiez de ceva vreme subiectul, astfel ca m-am gandit sa fac publice primele rezultate:

Nu se poate.

Experimentul a inceput asa:

Am pus in aceeasi incapere o maimuta si o pasare. Nu, nu erau amandoua fete. Maimuta s-a atasat imediat de pasare: cauta sa o mangaie pe pene, ii dadea din bananele ei, astepta noaptea sa se coboare si ea, pasarea, ca sa doarma impreuna, cateodata mai si striga la ea "u u u", dar numai cand o umplea ciuda ca nu se lasa si pasarea asta mai moale...

Pasarea statea numai cocotata. Dintr-o creanga inalta, in alta si mai inalta. De acolo, de sus, nu slabea maimuta o clipa din vedere.

Maimuta credea ca ii place de ea.

Cand se intampla sa mai coboare la mancare si maimuta o atingea pe pene, statea.

Maimuta credea ca ii place cu ea.

Cand maimuta ii intindea banana, ea nu lua, dar nici nu se gainatza pe ea.

Maimuta credea ca ii place de ea.

Cand maimuta ii striga "u u u", pasarea zbura sus, cat mai sus si isi baga capul intre pene.

Maimuta se intrista.

Ziua 2:

Maimuta a observat ca pasarea ar vrea sa zboare. Dar maimuta nu zbura. Cel mult, se arunca dintr-o creanga in alta, dar in mod evident se vedea ca maimuta nu are aripi.

Pentru ca se atasase de ea, maimuta a gandit (da, maimutele gandesc) sa ii faca un cuib in care pasarea sa vina cand se intoarce din zborul ei. Macar atunci sa stea cu ea.

Cand a vazut cuibul, pasarea a crezut ca maimuta vrea sa o prinda in cuib si sa nu ii mai dea voie sa zboare niciodata.

De aia se ferea de cuib cat de bine putea.

Maimuta suferea.

Ziua 3:

Pasarea a vazut ca maimuta suferea. Si atunci s-a gandit (da, si pasarile gandesc) sa ii arate maimutei alte pasari, ca sa invete sa zboare si ea.

Si cum vedea o pasare mare, frumoasa, maiestuoasa, i-o arata maimutei si ramanea uitandu-se nostalgica dupa ea.
Dar numai pasari de alea mari si frumoase ii arata.

Maimuta si mai tare suferea. Ea stia ca nu o sa poata zbura niciodata si simtea cum pasarea nu va mai cauta niciodata spre ea.

Ziua 4:

Maimuta a hotarat ca trebuie sa faca orice ii sta in puteri, pentru ca pasarea sa nu o paraseasca (maimutele mor daca sunt lasate singure, mai ales ca asta era un pui de maimuta). Si-a legat niste frunze de maini, s-a urcat pe cea mai inalta creanga de copac si a facut pasarea atenta.
Pasarea s-a uitat. Maimuta a zburat.

A zburat ceva, respectiv pana a ajuns jos, pe podea. Unde s-a si zgariat la cot si si-a facut 2 vanatai mari la picioare.

Pasarea nu radea.

Maimuta stia. Pasarea va pleca.

Ziua 5:

Pasarea a vazut ca maimuta suferea si s-a gandit ca daca i-ar face un pui de pasare si i l-ar da, maimuta ar fi fericita.

A coborat intr-o noapte langa mainuta, maimuta a luat-o in brate, a mangaiat-o mult pe pene, a pupat-o pe cap si pasarea a crezut ca a ramas insarcinata.

Amandoua erau fericite si nedespartite. Pasarea statea numai in cuib, maimuta o mangaia si radea.

Insa pasarea nu mai oua. Oricat se straduia.

Ziua 6:

Pasarea cata numai in sus, spre cerul pe care zburau pasarile mari si frumoase.

Maimuta simtea ca pasarea va zbura. Si se gandea: daca o tin cu forta in cuib, moare. Daca ma urc iar in copac si zbor, mor eu.

Si atunci, maimuta s-a urcat pe cea mai inalta creanga, a deschis trapa de la camera si a strigat "u u u". Avea lacrimi in ochi. Ma asteptam ca in clipa in care pasarea zboara, maimuta sa inchida trapa sau sa prinda pasarea cu laba.

Pasarea s-a ridicat din cuib. S-a scuturat. Si a zburat drept spre inaltul cerului, fara sa se uite o clipa la maimuta.

Maimuta a tras trapa si s-a aruncat de pe creanga. "Mai incerc o data sa zbor."

In clipa in care maimuta s-a zdrobit de podea, pasarea s-a zdrobit de fereastra trapei. Ajunsa in inaltul cerului, se gandise "Mai incerc o data sa stau".

Daca mai continuu experimentele, va spun.
Deocamdata inmormantez maimuta si pasarea. Impreuna.

In sfarsit...

Am scris cu ceva vreme in urma un post care se cheama "Inainte sa ma aiba pe mine ai mei au avut o broasca testoasa".

Am o broasca testoasa.

Mi-am dorit-o mult. Sunt egoista. Mi-am dorit-o cel mai mult.

Am gandit (cu capul meu prost) ca poate asa o sa zica si despre mine cineva ca "inainte sa ma aiba pe mine ai mei au avut o broasca testoasa".

Mi-am dorit o broasca testoasa ca sa fiu si eu a lu'cineva.

Maine e ziua mea

In fiecare an, de ziua mea, ii multumesc mamei pentru ca m-a nascut pe mine si nu pe altcineva. Cate sanse ar fi fost sa ma nasca fix pe mine? Una.

Dupa ce ii multumesc, ascult o melodie, pe care o ascult o singura data pe an, doar de ziua mea. E foarte greu, mi-e dor de zeci de ori sa o ascult, insa o ascult doar in dimineata zilei in care implinesc (inca) un an. Am impresia, de fiecare data, ca omul a facut piesa asta pentru ziua mea. Si, ascultand-o doar in ziua asta, mai am impresia ca vine la ziua mea, special ca sa mi-o cante.

Din toate zilele mele de nastere de pana acum mi-o aduc aminte doar pe cea de anul trecut, cand m-am trezit dimineata si dupa ce am facut cele doua ritualuri de mai sus, m-am intrebat: Ce ti-ai dori de ziua ta? Culmea, am stiut exact, sigur si bine ce imi doresc de ziua mea (cred ca a fost prima oara). Mi-am dorit sa ma duc si sa stau toata ziua (mea) cu Felix, in gradina zoologica. Felix e el.

De ce? Pentru ca de ziua mea voiam adevar si iubire. Felix cand se uita la mine, se uita din tot sufletul lui, nu pentru ca era ziua mea. Cat statea cu mine, statea pentru ca ii placea, nu pentru ca e ziua mea. Si avand in vedere ca s-a si pisat pe cei doi masculi care se tot dadeau pe langa mine, pot sa spun cu mana pe inima, ca mi-a facut si cel mai frumos cadou de ziua mea: siguranta ca ma vrea pe mine, numai pentru el. La multi ani, Felix!

Maine e ziua mea si am multi invitati. Cei de aici si cei de mai jos:

Anul trecut de ziua mea am petrecut cu cimpanzeul, in speranta ca poate el (sau unul ca el) e sufletul-meu-pereche. Asta mi-am dorit, sa ma impiedic si sa cad peste sufletul-meu-pereche. Acum, de ziua mea, nu-mi mai doresc nimic. Sunt toata.

PS La multi ani, Kenia si Kisauni, oriunde v-ati afla!