Wednesday, May 30, 2007

Swim with dolphins: Venezuela


"Nadar con delfines" este un sport care se practica peste tot in lume. "Sa inoti cu delfinii" a devenit o atractie pentru turisti, pe langa bine-cunoscuta terapie cu delfinii, care se aplica oamenilor cu diferite handicapuri (o sa dezvolt intr-un post separat subiectul asta).

In Venezuela a fost a treia oara in viata mea cand m-am dus sa inot in acelasi bazin cu delfinii, intr-un parc amenajat special pentru acest scop. Nu conteaza cum arata parcul sau ca nu era nimeni in vizita (cine este interesat, pot da toate detaliile intr-un mail separat), aici voi povesti despre delfini. Am intrat in bazin numai dupa ce ni s-a facut un mini training pe un delfin de plastic, in marime naturala:
  • pot intra in bazin grupuri de pana la 20 de oameni.
  • nu ai voie sa intri cu solutii de bronzat sau care contin coloranti, chimicale;
  • nu ai voie sa intri cu inele, lanturi, bratari sau orice ar putea rani pielea delfinilor;
  • nu ai voie sa atingi delfinii in zona ochilor, a gurii, a gaurii de deasupra capului (prin care respira);
  • nu ai voie sa faci alte gesturi in afara celor pe care ti le indica supraveghetorii. Normal ca am vazut numai femei cu unghii lungi si false, care incercau sa isi lipeasca nu-stiu-ce plasturi pe inele, ca sa nu lase aurul din mana, cu diferite bube pe piele... ma rog, nu vreau sa vorbesc despre oameni si ce inteleg ei din viata. Asta este un blog exclusiv despre animale.

Asa ca revin: prima "proba" a fost sa facem cunostinta cu cele doua delfinutze care erau "de serviciu" in ziua aceea. Belen si Macarena.

Belen avea 15 ani, Macarena avea 25 de ani si o zgarietura urata exact langa aripioara. O urma perfecta de unghii, exact 4 dungi, una langa alta, sangerand deja. Cand am intrebat ce e cu rana aia, mi-au raspuns ca s-o fi zgariat in joaca, prin bazin...

Aceasta prima proba, delfinii inotand incet in fata noastra, ca sa ii putem atinge, a durat cam 10 minute, din cele 20 cat tinea show-ul. In urmatoarele 5, delfinii erau pusi sa cante. Trebuia sa misti din ambele maini, ca si cum ai insuruba un bec si delfinii scoteau sunetele acelea celebre, pe care le gasesti si pe compilatiile de muzica "Sounds of Nature". De fapt, doar Macarena, Belen simula. Deschidea guritza, dar nu scotea nici un sunet. Nu am reusit sa imi dau seama daca nu ii placea sa cante sau nu se simtea tocmai bine.

Ultima proba si cea mai frumoasa (asta a depasit chiar si bucuria pe care am trait-o cu delfinii din Mexic) a fost veritabilul "sa inoti cu delfinii". Desi in Mexic una dintre regulile pe care au insistat serios supraveghetorii era sa nu atingi aripioarele delfinilor, cu atat mai putin sa tragi de ele (asadar, aceasta proba iesea in afara discutiei din start), aici, in Venezuela, delfinii erau probabil mai puternici. Bateai cu palma in apa, asta era semnul pentru ca delfinul sa vina la tine, prindeai cu ambele maini aripioara dorsala, te intindeai deasupra lui si delfinul inota cu tine. Asta a fost, intr-adevar, cea mai frumoasa experienta din lume. Daca nu as fi stiut ca exista sansa ca pe delfin sa il doara, daca nu ar fi fost toti oamenii care se hlizeau si strigau, daca nu as fi fost om, ci pasare... Da, m-am gandit la filmul lui Luc Besson si m-am mustrat pentru ca, atunci cand am vazut filmul pentru prima data, am zis despre Jacques Mayol ca a fost un autist, un alienat, daca a putut sa prefere delfinii oamenilor. Inotand cu delfinii - la propriu - am simtit cat de usor e sa ai incredere in ei si sa ii lasi sa te duca...

A durat putin, mult prea putin. Delfinii au capatat bucati de peste in tot timpul asta. Erau programate 3 show-uri de acest gen pe zi. Intrarea pentru o singura persoana costa 50 USD. Asadar, la o singura tura castigau 1.000 USD. Delfinii fusesera adusi de la un circ. Ca si cum aici nu erau tot la circ. Stiu ca suna ingrat: nu sunt de acord sa ii tina acolo, dar m-am dus sa inot cu ei. Da, m-am dus, pentru ca "between what you know and what you wish, lies the secret of the Big Blue."

You go down to the bottom of the sea, where the water isn't even blue anymore, where the sky is only a memory, and you float there, in the silence. And you stay there, and you decide, that you'll die for them. Only then do they start coming out. They come, and they greet you, and they judge the love you have for them. If it's sincere, if it's pure, they'll be with you, and take you away forever.

3 comments:

Rodrigo said...

Oi, achei teu blog pelo google tá bem interessante gostei desse post. Quando der dá uma passada pelo meu blog, é sobre camisetas personalizadas, mostra passo a passo como criar uma camiseta personalizada bem maneira. Até mais.

ddidds said...

apreciez foarte mult ca esti o iubitoare de animale, dar sa stii ca participarea la asemenea intamplari, cu delfini in bazine , nu face nimic altceva decat , intr-un fel sau altul, sa incurajeze captivitatea delfinilor. locul delfinilor este in ocean, acolo ar trebuii sa innoti cu ei, asta daca vor ei...
si mie imi plac delfinii, la fel cum imi plac toate animalele si consider ca viata unui animal este cel putin la fel de importanta ca viata unui om, dar gandeste-te cum te-ai simtii tu daca ai sta intr-o camera toata viata ta si ai primii 20 de vizitatori pe zi pe care ar trebuii sa-i distrezi sarind in sus si in jos...
sunt impotriva tuturor delfinariilor din lumea asta(ma refer la cele in care delfinii sunt pusi sa faca salturi, acrobatii samd), chiar si impotriva celor care gazduiesc delfini sau balene care nu se mai pot adapta in libertate , la fel si cu circurile, este exact aceeasi poveste...

Anonymous said...

Aceasta tema este pur si simplu fara pereche:), este foarte interesant pentru mine:P Bravo !! vreau sa mai vad in continuare discutii pe tema asta!