Dos Mosquises: insula pe care traiesc numai pui de testoase

Isla de Dos Mosquises se afla in arhipelagul Los Roques (sau Lo Roque, cum zic localnicii), in Venezuela. Accesul oamenilor nu este permis decat 2 zile pe saptamana si atunci doar daca sunt sub 31 de vizitatori.
Ghidul care ne-a intampinat era un tanar proaspat absolvent de medicina veterinara, care alesese sa paraseasca haoticul Caracas pentru o viata imobila pe insula asta indepartata. Fara lumina, fara apa dulce, intr-o cutie din lemn care servea drept casa.
Ne-a aratat 3 tank-uri cu testoase de diferite specii, ne-a spus povestea lor si ne-a invitat spre iesire. Am insistat sa imi arate si mie un pui de testoasa, pentru ca n-am vazut niciodata si am venit de la vreo 20,000 de km departare ca sa ii vad. Cu deferenta, m-a invitat din nou sa ies, motivand ca evita cat pot sa obisnuiasca puii cu prezenta umana, tocmai ca sa ii salveze de la moarte (principala cauza pentru care se aflau aici, in rezervatie si nu in mediul lor natural, adica pe plaja). Am iesit ingandurata si trista, dar cu un puternic sentiment de empatie pentru regulile pe care tocmai le respectam.





Insa... in cateva secunde, ghidul a iesit din incinta si au intrat doi ingrijitori, pe care am ramas sa ii pandesc, ca sa vad ce inseamna sa lucrezi intr-o rezervatie. Ce am vazut si ce am trait a fost pur si simplu uluitor. In jur de 15 tancuri, aproximativ 350 de turtles, toata sub 1 an de varsta, pe care ingrijitorii le luau una cate una si le spalau cu peria, pregatindu-le sa le fie schimbata apa. Aceasta operatiune avea loc o data la 2 zile si s-a dovedit a fi cea mai neasteptata indeletnicire fata de ce gandeam eu ca se intampla intr-un astfel de sanctuary.
M-am simtit ca Nica la furat cirese, cand m-a vazut unul dintre cei doi si m-a intrebat daca vreau sa ii ajut. Daca vreau! As fi ramas acolo 1 an sa ii ajut...




Iata cum i-am ajutat:

Exista o tehnica pe care trebuie sa o stapanesti ca sa speli broastele: sa le tii exact de a incheietura aripioarelor anterioare. Altfel, te musca sau te poti rani rau in coltii cornosi dimprejurul carapacei. Le spalam cu peria, le asezam in niste ladite (in care imediat adormeau), le spalam rezervoarele, puneam apa noua din mare si le introduceam din nou in "casutele" lor.

Numai puii, adica cei care aveau doar 1 luna de viata, nu i-am spalat cu peria. Peria era de 3 ori mai mare decat ei. I-am mangaiat pe fiecare dintre ei pe carapace si am facut un lucru de care mi-e rusine acum si pentru care m-ar fi dat afara un specialist biolog: am pupat mai mult de jumatate dintre ele, cand le treceam dintr-un bazin in altul... Dar asa, stiu sigur ca o sa traiesc cel putin 100 de ani de acum inainte, pentru ca macar o broscuta din cei 59 de pui va pastra urmele buzelor sau ale mainilor mele pe carapacea ei.

De ce o rezervatie? Pentru ca din 100.000 de pui care ies din oua, reusesc sa supravietuiasca 2 (doi)! Nu o sa detaliez acum de ce , pentru ca probabil a vazut toata lumea documentarele de pe Animal Planet. O sa spun doar ca, in drumul nostru inapoi, cu barca, localnicii au oprit ca sa prinda o broasca testoasa sau un caracol (ambele interzise prin lege sa fie vanate, mai ales in arhipelagul asta, care e considerat parc natural, mai ales aici, langa insula in care testoasele erau crescute, tocmai ca sa scape de la a fi pradate! Broasca nu au prins, scoica da.

Cum omorati broasca, pentru a o putea gati?

Ii retezam capul si dupa aia lovim carapacea pana se sparge...

(C) Foto: Bradut Florescu

Daca nu ar mai fi omul, probabil ca tot nu ar avea o soarta mai buna. Schimbarea de clima ameninta supravietuirea. Daca temperatura creste numai cu 2 ºC, vor aparea mai multe femele decat masculi. Daca temperatura creste cu 4 ºC, masculii vor fi eliminati definitiv.