3%, capitolul 2: Cate-o maimuta pentru fiecare

Exista 3 maimute mari din care Darwin a indraznit sa spuna ca se trage omul. Gorila si cimpanzeul traiesc numai in Africa. Orangutanul traieste numai in Borneo.

Si atat.

Doar 3, desi cred ca oamenii seamana mult mai degraba cu macacii - maimutele galagioase si furacioase. Nu zici?

Din avionul care te duce in Borneo, imediat dupa ce ajungi deasupra uscatului, simti ca ti se umple sufletul cu aer si cu hrana. Padure, padure, padure… te ia ameteala de la atata verde si atata viata, pana la un moment dat, cand incepi sa simti o usoara modificare a senzatiilor, de parca incepe sa se faca ceata. Alt peisaj, si nu ma refer la parcelele intinse deforestate, pe care acum oamenii cultiva orez sau alte “ale gurii”, ma refer la o imagine de carte postala, de altfel, dar total nepotrivita aici: paduri de palmieri. Mari. Multe. Intinse. Ele sunt de vina pentru multe, saracele. Pentru incalzirea globala, pentru gaura de ozon, pentru disparitia speciilor, pentru moartea orangutanilor. Si pentru imbogatirea a vreo 3% din smecherii zonei.

Jungla nu inseamna padure de palmieri. Inseamna casa pentru animale. Padurea de palmieri inseamna sursa de venit pentru oameni. Din fructele de palmier se extrage uleiul, care serveste acum ca biodiesel, "benzina viitorului", solutia gasita de Bush - de fapt, saracul, el nu are decat vina de a le cere specialistilor lui sa inventeze o alternativa la petrolul din ce in ce mai scump al arabilor. Uleiul de palmier polueaza mai mult decat benzina si motorina.

Fie ca sunt “intreprinzatori privati”, adica oameni saraci care au taiat copaceii din gradina si in loc au pus 3-4 palmieri, cati incapeau, ca sa faca astfel rost de niste gologani in plus; fie ca sunt mari intreprinzatori, care iau pamanturile de la oameni, planteaza zeci de mii de palmieri si dau, la recolta, o cota parte din profit. Oricum ar fi, toata lumea o face pentru bani. Ce se intampla cu animalele pe care le gasesc prin padurea pe care o taie? Le mananca, cum e cazul varanilor; le tin in custi, cum e cazul pasarii-rinocer, macacilor sau veveritelor sau le vand pe bani multi, cum e cazul rinocerilor, elefantilor-pitic sau…orangutanilor!

Din pacate, in padurile nou aparute de palmieri, animalele de mai sus nu mai traiesc. Din diferite motive, dar cel mai important este acela ca in aceste paduri omul e prezent tot timpul (sa culeaga, sa taie, sa replanteze). Alte motive ar fi ca nu se pot face cuiburi in palmieri, ca nu e mancarea potrivita, ca nu exista varietate, care sa permita varietate si la speciile de animale.

Ma plimbam cu masina si numaram zeci de kilometri de paduri de palmieri. Culmea, in zonele in care padurea fusese taiata si fusesera plantati in loc palmieri, vedeam lastari de jungla: padurea tropicala se incapatana sa traiasca, sa se regenereze. Rezistau doar pana veneau oamenii a doua oara, atunci erau taiati, ca sa nu strice plantatia. Copacii din jungla cresc inalti si puternici, asa ca lupta pentru supravietuire este pierduta din capul locului…sau castigata, depinde cu cine tii… Palmierii imbatranesc si ei, moment in care sunt taiati si se planteaza unii noi; acest procedeu este considerat una din cele mai mari amenintari ecologice: pamantul in care se planteaza si replanteaza palmieri ani de-a randul isi pierde nutrientii si devine in scurt timp arid, nefertil, inutil.

Indonezia este al doilea mare producator de ulei de palmier dupa Malaezia, desi are mult mai mult pamant deforestat special pentru planbatii. Cele 2 tari asigura 85% din productia mondiala. Specialistii de mediu estimeaza ca 17 milioane de hectare au fost defrisate in Indonezia, dar numai 6 milioane au fost plantate. Restul asteapta. Numai ca padurea e moarta.

Asa au inceput sa dispara orangutanii. Pentru ca azi, din casa lor de odinioara, sa mai ramana cam... 3%.

Muncitorii pe plantatii omoara orangutanii, ca sa ii opreasca astfel sa le manance copaceii proaspat saditi. Stiu ca nu ati vrea sa vedeti imagini neplacute, dar daca nu vedeti, nu o sa vada nimeni. Impuscati in cap sau injunghiati cu cutite aruncate de la distanta:

Nici unul dintre muncitori nu a fost arestat.

In timp ce unii ii apara in rezervatii, altii ii omoara.






Cand eram acolo, la Sepilok, am auzit urmatoarea poveste:
un rus bogat a venit cu fetita lui de cativa anisori sa ii arate orangutanii. Copilul a fost atat de impresionat, incat a inceput sa planga. Tatal a interpretat reactia fetitei in felul in care a putut si a spus:

- "I have money. Big money. I want to buy the orangutan!".
Cand a aflat ca nu se poate, a spus:

- "Then I will buy the forest. And everything in it."


... cate-o maimuta pentru fiecare.
Dar ce se intampla cand un "Fiecare" vrea toate maimutele??? Ca sa se joace copilul lui cu ele. Iar cand se satura, sa le omoare.
Si daca, dupa ce le-a omorat, isi da seama ca a gresit, sa faca o rezervatie in care sa le apere.

Plec la urangutani

Miercuri plec la urangutani.

In toata lumea noastra mare, AMR 50,000 in Borneo si 7,500 in Sumatra (Indonezia). Nu prescurtati niciodata orang-hutan in "orang", pentru ca este total gresit. "Orang" inseamna persoana.

Mi-as dori sa ajung in padurea lor si sa pot sa mangai un pui orfan. Ma astept sa imi scrie din nou "admiratorii" sa ma certe ca de ce nu ajut un copil orfan? Pentru ca sansele ca un copil orfan sa devina rau cand va fi mare sunt considerabil PESTE sansele ca un urangutan sa devina rau cand va fi mare. Daca va mai ajunge vreodata mare... Daca nu cumva un copil ajuns mare va decide sa taie si restul de padure, restul ala in care un pui de urangutan tocmai se gandeste ce-vrea-sa-devina-cand-o-sa-fie-mare?

M-am hotarat sa scriu acest post, pentru ca nu stiu daca ma voi mai intoarce vreodata. Pornesc intr-un drum initatic, si nu glumesc aproape deloc. Ma duc sa vad una dintre speciile care se deosebesc de om cu doar 3% (din ADN). Poate ca restul de 3% pe care il avem noi in plus inseamna Oribil si Murdar (OM), inseamna Odios si Macabru, inseamna Ostil si Malign. Mi-e teama sa nu gasesc in padurea din Borneo omul, asa cum mi-as fi dorit sa fim.

Sa stam doar in copaci, ca sa ne simtim superiori.
Sa mancam numai fructe si seminte si nu animale, ca sa dam un exemplu bun copiilor nostri (altfel de ce sa nu ne manance si ei pe noi, cand vor fi mari, daca asta au vazut la parintii lor?).
Sa ne plimbam din creanga in creanga, fara sa "facem plinul".
Sa ne punem o frunza deasupra capului atunci cand ploua.
Sa ne construim in fiecare noapte un alt cuib, ca sa innoptam in el. Noaptea urmatoare sa ne facem altul sau sa innoptam in cel pe care tocmai l-a parasit un "coleg" cu o noapte inainte.
Sa ne tinem copiii in spinare pana la 8 ani, ca sa ii invatam tot ce trebuie sa stie "pentru primul pas". Sau sa facem ca balenele: imediat dupa ce nastem, sa il manam cu boticul spre suprafata apei, ca sa respire pentru prima oara. Sau ca vidrele: sa stam intr-o pozitie anevoioasa, cu burtica in sus si spinarea in apa, doar ca sa ne purtam puiul pe burta, pana invata sa inoate.

Sa ne spuna lumea "maimute" si sa fim mandri de asta...

Puteti sa vedeti traseul aici.


Plec la urangutani si, daca ma intorc, promit sa va invat cum eram inainte sa fim oameni.

Cine ne apara de tsunami

Mangroves for the Future este o initiativa proiectata sa ajute la conservarea ecosistemului de coasta, adica paduri de mangrove, recifuri de coral, paduri, lagune, plaje. Se adreseaza celor 12 tari afectate de tsunami-ul din 2004, din Oceanul Indian: Bangladesh, India, Indonesia, Kenya, Malaesia, Maldive, Seychelles, Sri Lanka, Tanzania si Thailanda.

Aproape 40% din padurile de mangrove din lume sunt concentrate in Asia. In ciuda acestui fapt, regiunea e cunoscuta si ca zona cu cele mai mari pierderi de mangrove inregistrate in ultimele decenii. In tarile din Oceanul Indian, tarmul a servit intotdeauna ca o irezistibila atractie pentru turisti, industrie care a fost devastata de valul tsunami.

Mangrovele actioneaza ca veritabile bariere ce apara zonele de coasta. Tsunami-ul a demonstrat ca o padure de mangrove serveste ca un dig natural impotriva dezastrelor naturale sau provocate de oameni, protejand infrastructura sau salvand vieti.

Pe langa asta, mangrovele ofera adapost pentru nenumarate specii de pesti, crustacei si moluste si reprezinta sursa importanta pentru comertul cu peste, lemn, medicamente si carburanti.

Beneficiile pe care le aduc padurile de mangrove pot fi cuantificate si in bani. In Vietnam, valoarea mangrovelor care protejeaza impotriva vremurilor grele se invarte in jurul a 5,000 USD pe kmp. In timp ce in Sri Lanka, pagubele produse de degradarea coastei se ridica la mii de dolari pe hectar si se refera la pierderi masive de apa potabila si inundatii.

Vezi aici spotul de promovare a proiectului Magroves for the Future, inceput in 2005 si care va angrena forte politice si economice pana in 2012.

Cauzele distrugerii padurilor de mangrove sunt:

• dezvoltarea industriei de exploatare a fructelor de mare (creveti, homari, melci, scoici etc)
• poluarea
• invazia unor specii din alt habitat
• schimbarile de clima
• cresterea nivelului marii.

Tsunamiul din Oceanul Indian a avut consecinte inspaimantatoare si a demonstrat vulnerabilitatea oamenilor cand se pun cu natura. Mangrovele sunt un cadou care sa apere omenirea de taifunuri, cutremure, inundatii, incendii.
Singura conditie este sa lasam padurea sa ne apere.

Am vazut prima padure de mangrove in Zanzibar, fara sa stiu ce inseamna asta. Ne-a condus prin padurea - rezervatie Morgan Freeman sau, ma rog, sosia lui. Mangrovele sunt paduri care pot sa se dezvolte in ape sarate. Si se dezvolta asa cum se vede in poza de mai jos: din copaci cad seminte. In pamantul malos nu au nici o sansa. Si pentru ca trebuie sa supravietuiasca, samanta de mangrova este o sulita, lunga de vreo 20 cm, care isi infige un capat in mal, pentru ca sa sustina celalalt capat la suprafata. Din el iese floarea si creste noul copac.

Rostul magrovelor este sa constituie un tampon pentru violenta cu care loveste oceanul tarmul fragil, mai ales in timpul uraganelor. Reteaua masiva de radacini ale mangrovelor reuseste sa disipeze imensa energie a marii. Valul intra in padure si incetineste progresiv, silit sa stea de vorba cu fiecare steag infipt de padure in pamantul sarat care o hraneste.