Vreau sa cumpar si eu o maimuta

Pielea asta de tigru costa mai putin decat o pereche de cizme din piele de tigru. Cine o are de vanzare, poate sa castige pentru una singura mai mult decat salariul pe un an!






Femelele urangutan - mamici sunt omorate de localnici, ca sa li se poata lua puii. Ei sunt impachetati ca in poza alaturata si sunt vanduti pentru spectacole dedicate turistilor sau colectionarilor de animale exotice. Asta daca nu mor pana la expediere, in cutiile carton stramte si neaerisite. Urangutanul din poza e mort...




Maimutele astea sunt vandute ca pet-uri. Dupa ce li se extrag caninii, ca sa nu raneasca foarte grav atunci cand musca. Doua asemenea cazuri se regasesc si in gradina zoologica de la Baneasa. Una a fost adusa de stapanul ei, care era oripilat de comportamentul maimutei care devenise foarte agresiv de la o vreme. Cat statea cu nevasta lui acasa, era totul ok. Cand intra el in casa, maimuta incepea sa se agite si sarea pe nevasta: o tragea de par, o musca, pana la a incerca sa o muste de jugulara. De gelozie, probabil... Sau poate pentru ca e animal si nu o jucarie?



1 din 3 broaste testoase este omorata pentru a fi gatita. In imaginea alaturata este o testoasa vie, care se zbate indaratul geamului unui restaurant care face reclama la un fel de mancare.

Testoasa este omorata in fata clientului si apoi pusa in farfurie!!! Iar carcasa o au unii dintre noi in case, ca scrumiera...


Elefantii sunt omorati ca sa li se ia coltii si sa fie vanduti, desi comertul cu fildes este considerat ilicit. De parca cel cu droguri sau cu arme ar fi legal si, totusi, that makes the world go round...


Tot in categoria asta - omoram un animal, ca sa folosim 1% din el - intra si rechinii, de la care se folosesc doar inotatoarele, pentru supa de aripioare de rechin (China).


Cand a murit Steve Irwin, intepat de o pisica-de-mare, am zis "ce ingrata soarta...el, care le-a iubit atat". Dar acum imi dau seama de ce. Daca ar fi murit in felul asta unul dintre oamenii de mai sus, ne-am fi bucurat ca a avut aceeasi soarta cu a animalelor pe care le chinuie. Normal ca Steve a murit asa, pentru ca el era un animal...

Ultimul delfin moare acum, in timp ce scriu

In 2004 mai erau 13 delfini Baiji!
In expeditia din noiembrie 2006, nu a mai fost gasit nici unul.
Daca nu au murit toti, simt ca ultimul se pregateste sa moara cat scriu eu postul asta.

Specia asta este una din cele 4 care traiesc in ape dulci. Boticul lui lung a aparut ca o necesitate de adaptare la apele maloase si intunecoase ale fluviului Yangtze (China), unde vederea nu poate fi folosita pentru orientare sau gasirea mancarii.

Motivele pentru care au disparut sunt dezvoltarea infrastructurii maritime pe fluviu, pescuitul cu explozibili sau in exces, coliziunea cu vase mari sau poluarea apei. Asa arata mediul lui natural in urma cu 100 de ani:

Asa arata acum:

Nu vreau sa fie un necrolog, dar scriu cu mare durere. Dispare un delfin pe care nu am apucat sa il vad si nu o sa pot sa il mai vad niciodata. E ca si cum as fi cazut pe pamant in clipa in care ultimul om disparea. Doar cu cateva clipe inainte sa ajung sa il vad si eu. Ma simt ca un extraterestru.

Se zice ca delfinul Baiji ar fi reincarnarea unei printese care a fost inecata in fluviu de familia ei, pentru ca a refuzat sa se marite cu un om pe care nu il iubea. Acum, cand delfinii au disparut, oare in ce se vor reincarna? Oare in oameni care omoara delfinii?

Te rog, ultim delfin Baiji, nu muri!

...Ei, lasa, ca poate face Disney un nou Nemo, ca sa te cunoastem si noi...

Interviu cu Salvatoarea Ursilor - Cristina Lapis (partea a 2a)

Eu: Cum “v-a apucat”?

Cristina Lapis: M-am apucat in 2000, ca sa ajut cainii de pe strada. (Scoate niste poze. Cand imi dau seama ce e in poze, pun instinctive mainile la ochi) Iata, asa aratau cand au ajuns la noi, asa arata acum. Cel de aici a fost aruncat in smoala de stapani. Astalalt a fost strans cu o curea de gat de niste copii. Toate cazurile ne-au fost semnalate de oameni care se intamplau sa auda sau sa vada. Avem 800 de caini in adapost, in fiecare an trimitem in strainatate spre adoptie in medie 150, dar vin in fiecare an altii noi. Romanii nu prea adopta. Asociatia “Milioane de prieteni” a devenit membra WSPA – Societatea Mondiala de Protectie a Animalelor si astfel am primit prima instiintare despre starea grava a ursilor din Romania. Turistii straini care veneau la Brasov sau in zona, vedeau ursii pe la restaurante, maltratati si nemancati si raportau la WSPA. Fiind singurul lor contact in zona, m-au rugat sa ma interesez si sa fac un raport de investigatii. Astfel am demarat proiectul LiBearty. O dovada de parteneriat excelent: WSPA cu o investitie de 1,5 milioane de euro, Zarnesti cu 70 de hectare de padure, Asociatia Milioane de Prieteni cu implementarea si coordonarea.

Eu: Ce inseamna LiBearty?

Cristina Lapis: Un sanctuar unde li se reda ursilor libertatea. Avem deja 19 ursi, pe 25 aprilie o eliberam si pe Maria, ultimul urs pe care il aveam in carantina. Ursii care ajung la LiBearty nu sunt animale, sunt niste indivizi speriati, agresati, haituiti, nemancati, tristi, agresivi, cu comportamente dintre cele mai nefiresti. Motiv pentru care raman in carantina, unde sunt investigati medical, dupa care intra intr-un program de reabilitare psihica. Primul pas este ca ursul sa capete incredere in el, apoi in noi, dupa care im mediu. Sunt ursi care nu au vazut niciodata un copac. Si ursi care nu stiu ce inseamna “afara”, ursii de la circ. Asa ca, inainte sa le dam drumul in tarcuri, trebuie sa fim siguri ca nu vor suferi un soc, care poate sa le fie fatal.

Tarcurile sunt bucati mari de padure, imprejmuite cu garduri frumoase (stiu ca pare ciudat sa spui despre un grilaj ca e frumos… dupa ce vezi in ce custi au stat ursii si chiar in ce fel de gratii stau animalele la zoo, gardul de la LiBearty arata ca un geam termopan). In fiecare tarc exista un pond, o piscina naturala, cu apa curgatoare! Primesc mancare de 3 ori/zi, de fiecare data altfel de dieta. Cat am fost noi acolo, au primit paine cu biscuiti si cu lapte. Le placea nespus. Au coborat din copaci si au iesit din piscine pentru asta.
Sunt distribuiti mai multi intr-un tarc, ca sa fie ajutati sa isi recapete increderea in sine. Multi dintre ei nici nu stiu ca sunt ursi sau cum ar trebui sa se comporte ca un urs. Poate va aduceti aminte de partea a doua din “Ice Age”, unde mamutul-fetita dormea agatata de o creanga de copac, cu capul in jos, pentru ca se credea opossum...

Eu: Ce urmeaza?

Cristina Lapis: Avem semnalate inca 50 de cazuri de ursi abuzati. Asta urmeaza. Sa reusim sa ii aducem la Zanesti. Urmeaza sa deschidem rezervatia si pentru public.

Eu: Nu, va rog, de ce? Oamenii nu au ce sa caute acolo. Sa fie ca la zoo? Sa arunce cu bicuiti in ei si sa zbiere langa gratii de placere?

Cristina Lapis: Da, ca sa evitam asta va exista un centru educational. Oamenii nu vor putea intra decat dupa ce vor participa la un training. Vor cunoaste ursii si dramele pe care le-au pricinuit oamenii, inainte sa intre la ei. Vor vedea blana Maiei, cu labutele din fatza lipsa. Vor fi obligate sa stea cu picioarele goale pe gratiile de fier, exact la fel cum a stat ODI, mai bine de 10 ani. Accesul va fi permis numai de 3 ori/saptamana si atunci doar pentru cateva ore, in grupuri organizate. Ursii nu au nevoie de oameni sau de afectiunea lor. Au nevoie sa fie lasati sa traiasca.

Eu: Aveti nevoie de ceva?

Cristina Lapis: De voluntari, studenti care sa vina sa ne ajute sa adunam ghinde din padure, asta-i deliciul ursilor, le citesti bucuria in ochi cand le dai ghinda. Si sa plantam puieti, pentru ca padurea sa nu dispara in cativa ani. Dar mai presus de toate, avem nevoie ca lumea sa inteleaga ca ursii nu sunt jucarii. Sunt animale cu multa forta, care isi vor curma viata, daca nu sunt lasati sa si-o traiasca.

Apropo de cum isi traiesc ursii viata, am trait la LiBearty cea mai frumoasa declaratie de dragoste. Lidia si Cristi sunt impreuna de 15 ani. Se deplaseaza prin tarc NUMAI unul langa altul. Beau apa din pond in acelasi timp. Si dupa ce beau apa, se pupa. Pe gura. Si dupa aia, pornesc amandoi pe potecuta. Si cand au fost strigati la mancare, Lidia a luat-o inainte si dupa cativa pasi, s-a intors si l-a asteptat pe Cristi sa ajunga langa ea.

*** *** *** *** *** *** *** ***

Cunoasteti vreun caz de urs maltratat?
Sunati la 0268 471 202 sau 0788 714 197.

Vedeti maimuta tarata pe plaja ca sa faca retarzii poze cu ea?
Vedeti tigrisorul adus la masa la restaurant, sa puneti mana pe el ca va aduce noroc?
Vedeti ursul band bere si fumand tigari?
Vedeti orice animalut, salbatic sau domestic, chinuit sau batjocorit?
Scrieti aici.

Exclusive interview with Mrs. Cristina Lapis, founder of LiBearty Zarnesti (part 1)

I just came from a meeting with Mrs. Cristina Lapis.
I would rather call her "Lady B". Just like Lady Di, Lady B could be a “Queen of hearts” too.

We met in the lobby of a hotel where she stayed for a specific appointment with the Minister of Environment (she lives in Brasov, close to her beloved animals).

She called me to apologize that she was going to be late because she had to walk her dogs. I smiled, thinking that she postponed me for the sake of the dogs.

Then there she was: a serene woman, dressed in blue jeans, with a beige shirt. She wore bear-shaped gold earrings.

She asked me to accompany her, just to win some extra minutes outside for the dogs. A pekinese, a bichon and a terrier. The bichon had been abandoned by some guys in a cab. They had not paid for the ride either. The Pekinese and the terrier were brought at the shelter in Brasov owned by Mrs. Lapis, named “Millions of Friends” Association, where in this very moment one can find about eight hundred (800!) dogs in very good care.

__________________________________________________

Me: I am truly honored to meet you.

Cristina Lapis: Please excuse me, I have to stay a little bit with the dogs here, because we're leaving know and we have a long way to Brasov. And they will be kind of fussy, because we have a cat in the car as well. I heard her meowing last night, around 3 AM, and I took her with me. I will put her in the shelter, in Brasov.

Me: I found at LiBearty a sanctuary just like I’ve seen only on Animal Planet and I thought that in Romania we will be able to see something like that maybe in a hundred years from now.

Cristina Lapis: Well, it took me like 50 years. Although, inside me I feel like I am 250 years old. My heart is bleeding. It’s not enough that we use them, we eat them, we wear them, we test drugs on them, we use them for cosmetics, at least while they are alive, why not let them live? I just came from the Minister, whom I asked to support us with Cocolino. If nothing happens until May 3rd, I’ll have to go to Strasbourg.

We get back inside and have a seat at the restaurant. She asks for a decaf. Turn my laptop on to show her the pictures we took at LiBearty and ask for permission to publish them.

She has tears in her eyes while looking at the first picture (a little bear climbed in a tree).

Cristina Lapis: Graetel climbs and stays there until I return to the sanctuary. She comes down to the ground only to eat. When she sees my car coming, she starts to grunt, descends and trundles with the paws in the air. She is happy. I don’t know if you saw this on the panel at the entrance: I made this sanctuary as a tribute to Maia. She died in my arms. I made 12 surgeries to save this bear, to heal her paws, but she was still biting them. (She shows me a picture with a bear with a plastic collar around the neck). I put this to stop her biting her paws, but she kept gnawing. I was keeping her in my arms and begging her not to die. I promised her that I was ready to give all my money to build a sanctuary for her to live free. Please don’t die! But she died. And from that moment on, I vowed I won’t die ‘til this sanctuary will become reality, for Maia and other abused bears.

Me: How about the Minister? Who is Cocolino?

Cristina Lapis: Cocolino is a little bear owned by a citizen in Mandra, next to Fagarasi. He is kept in a narrow cage, at a restaurant. We have been there, taken some pictures: he eats only scraps from the kitchen. He’s very weakened and looks very stressed. It’s exactly the same mood Maia was when she started mutilating herself. He bites the grate, pour the tongue between the railings and emits scary sounds who seem like lion roars. He is in great danger.

That man - the "owner" - who does not allow us to take him is Ioan Vlad, officially a HUMAN BEING who asked us for 700 euro to give us the bear. We called Garda Mediului (the Romanian Environmental Guard), but the inspector Dorin Marian replied officially: “your sanctuary is not better than this place” (a cage of 4sqm!). The man had to pay a fine of 5 millions lei (about 130 euros) and was kindly advised to "take care of the bear". I insisted and the inspector told me “you have to have some genetic interests with these bears.”

I will stop for now. I promise I will be back soon. I want to call to some TV stations and settle an appearance to a talk show. I would like to have this inspector invited in a show. Let’s see what kind of genetic data he's got behind this attitude!

More pictures here.

Acasa TV: "Pentru Ursulet, acum trimit echipa!"

Am sunat la Acasa TV. Nu am apucat sa le descriu in detaliu situatia ursilor, cand am primit urmatoarea reactie: "Pentru ursulet, acum trimit echipa!".
Multumesc. O sa revin cu detalii, ca sa fiu sigura ca se si intampla. Se pare ca Acasa TV chiar e o televiziune cu suflet.

Interviu cu Salvatoarea Ursilor - Cristina Lapis (partea 1)

Tocmai m-am vazut cu Doamna Lapis. I-as spune Lady B. Si ea e un fel de "regina inimilor".
Ne-am intalnit in receptia hotelului la care s-a cazat pentru ca avea intalnire cu Ministrul Mediului (Doamna locuieste in Brasov, aproape de animalele ei). M-a sunat sa isi ceara scuze ca intarzie 5 minute, pentru ca trebuie sa scoata cateii. Am zambit, gandindu-ma cum ii pune pe ei pe primul loc. A aparut o femeie senina, imbracata in blugi, cu un tricou beige si cu un blazer lejer. Avea cercei de aur in forma de ursulet. M-a rugat sa ies cu ea, ca sa mai lase un pic cateii afara. Un pekinez, un bichon si ca-un soricar. Bichonul fusese abandonat intr-un taxi de niste tineri care nici cursa nu o platisera. Pekinezul si soricarul fusesera adusi la Asociatia pe care o conduce in Brasov, Asociatia "Milioane de Prieteni", unde in acest moment se afla sub ingrijire opt sute (800!) de catei.



Eu: Ma simt onorata ca va cunosc.

Cristina Lapis: Iertati-ma, trebuie sa ii mai las putin afara, pentru ca plecam la Brasov acum si e drum lung. Si oricum o sa fie agitati, pentru ca avem si o pisica in masina. Am auzit-o mieunand tare azi noapte, pe la 3, si am coborat sa o iau. Acum o duc si pe ea la adapost.

Eu: Am gasit la LiBearty un sanctuar cum am vazut numai pe Animal Planet si credeam ca o sa existe asa ceva in Romania peste 100 de ani.

Cristina Lapis: Pai, mi-au trebuit cam 50. Desi pe dinauntru ma simt de parca am 250. Ma doare sufletul. Dupa ce ca ne folosim de animale si ca sa mancam si ca sa ne imbracam si ca sa testam medicamente si ca sa facem cosmetice, macar cat traiesc sa ne purtam frumos cu ele. Tocmai am venit de la ministru, pe care l-am rugat sa ne ajute cu Cocolino. Daca nu se intampla nimic pana in 3 mai, ma duc la Strasbourg.


Intram in hotel si ne asezam in restaurant. Isi comanda o cafea fara cofeina. Deschid laptopul ca sa ii arat pozele si sa ii cer permisiunea sa ma lase sa le public.

I se umezesc ochii cand vede prima poza (cu un ursulet in copac).

Cristina Lapis: Graetel urca in copac si ramane acolo pana ma intorc. Coboara numai ca sa manance. Cand imi vede masina apropiindu-se incepe sa mormaie, se da jos din copac si se rastoarna cu labele in sus. Se bucura. Nu stiu daca ati vazut pe panoul de la intrare. Acest sanctuar l-am facut in memoria ursoaicei Maia. Mi-a murit in brate. I-am facut 12 operatii, ca sa ii salvam labutele, dar tot si le manca. (Scoate o poza, in care imi arata un urs cu un guler larg din material plastic in jurul gatului.) I-am pus si asta, dar tot si le rodea. Cand tragea sa moara, o tineam in brate si o rugam sa traiasca. Iti promit ca imi dau toti banii si toata viata si iti fac un adapost in care sa poti sa traiesti libera. Te rog nu muri. Dar a murit. Si atunci am hotarat sa nu mor si eu pana nu indeplinesc promisiunea pe care i-am facut-o.

Eu: Ce e cu ministrul, cine e Cocolino?

Cristina Lapis: Cocolino e un ursulet pe care il detine cineva langa un restaurant din Mandra, langa Fagaras. Am fost si am facut poze, sta intr-o cusca stramta si mananca resturile pe care i le dau bucataresele. E slab si da semne evidente de stress, adica starea in care a inceput si Maia sa isi roada labutele. Musca de grilaj, scoate limba printre gratii si emite sunete infricosatoare, ca niste ragete. E in mare pericol. Cel care nu ne da voie sa il luam si sa il ducem in rezervatie este Ioan Vlad, un OM care ne-a cerut 700 euro ca sa ni-l dea. Am chemat garda mediului, dar comisarul Dorin Marian ne-a raspuns oficial: "rezervatia dumneavoastra nu e un loc mai bun decat asta". I-a dat omului o amenda de 5 milioane de lei vechi si i-a spus sa aiba grija de el. Am insistat si tot ce mi-a mai adresat comisarul a fost "Dumneavaostra aveti interese genetice cu ursii". !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Ma opresc aici, promit ca o sa continui. Vreau sa sun la o televiziune si sa aranjez un talk show la care sa il invitam pe domnul comisar. Sa vedem ce date genetice are dansul, daca poate sa se exprime astfel!

Alte fotografii gasiti aici.

LiBearty - o sansa pentru ursi! In memoria ursoaicei Maia

Mi-as dori ca oamenii... de fapt, cateodata mi-as dori ca oamenii sa nu mai fie deloc. Dar ma intreb: si cine ar mai chinui animalele?
Caini legati in lant, cai loviti cu biciul, pui de pisica inecati in cada, manji loviti in cap cu toporul, ursi tinuti in custi pana se automutileaza, porci injunghiati de Craciun.
Ursi care costa 15,000 € bucata ca sa stea sa ii impusti cu luneta fix intre ochi. Dar sa nu credem ca oamenii nu sunt chinuiti si ei. Nu, Doamne fereste! Africanii, care nu costa nimic, se ofera voluntar ca prada pentru marii bogatasi occidentali, care ii fugaresc prin savana si ii ciuruie cu mitralierele. In schimbul vietilor lor, familiile primesc de mancare. Bine, dar africanii sunt oricum niste animale...

Exista animale si printre oameni. Un animal este Jane Goodall, care s-a izolat in Uganda, ca sa salveze cimpanzei. Un animal este Jim Cronin care, de 20 de ani, salveaza maimute abuzate de oameni. Steve Irwin este un animal celebru, care a trait printre crocodili si a murit printre animale. Cristina Lapis este si ea un animal. De 10 ani se lupta cu oamenii ca sa salveze ursii din Romania. Si pentru ca e un animal, a reusit!

Libearty este prima rezervatie din Romania si cea mai mare din Europa, pentru reabilitarea ursilor de care isi bat joc oamenii. La circ, unde ii imbraca in rochite si pantaloni si ii pun sa mearga pe bicicleta. La restaurante, unde ii inchid in custi de 2/2m, ca sa aiba la ce se hlizi copiii, cat mananca parintii. La gradini zoologice, unde ursii ajung sa isi manance labele, ca sa scape din betonul umed, intunecos si greu mirositor. Chiar si de pe langa casele oamenilor, unde ursii sunt tinuti in lanturi groase, ca sa nu mai constituie un pericol, noaptea, cand oamenii fac un gratar in padure si coboara ursul ademenit de mirosul de carne fripta.

O sa scriu mult despre ce a reusit femeia asta sa faca in mijlocul padurii. Si despre cat de fericiti sunt ursii, care se urca in copaci, ca sa vada din vreme cand vine salvatoarea lor. Si despre cum oamenii cer bani multi, ca sa elibereze ursii pe care ii detin/retin. Si despre cum lumea va fi intr-o zi mai buna, cand o sa ramana numai animalele pe pamant. Animalele ele si animalele noi.

Cine ne apara de tsunami

Mangroves for the Future este o initiativa proiectata sa ajute la conservarea ecosistemului de coasta, adica paduri de mangrove, recifuri de coral, paduri, lagune, plaje. Se adreseaza celor 12 tari afectate de tsunami-ul din 2004, din Oceanul Indian: Bangladesh, India, Indonesia, Kenya, Malaesia, Maldive, Seychelles, Sri Lanka, Tanzania si Thailanda.

Aproape 40% din padurile de mangrove din lume sunt concentrate in Asia. In ciuda acestui fapt, regiunea e cunoscuta si ca zona cu cele mai mari pierderi de mangrove inregistrate in ultimele decenii. In tarile din Oceanul Indian, tarmul a servit intotdeauna ca o irezistibila atractie pentru turisti, industrie care a fost devastata de valul tsunami.

Mangrovele actioneaza ca veritabile bariere ce apara zonele de coasta. Tsunami-ul a demonstrat ca o padure de mangrove serveste ca un dig natural impotriva dezastrelor naturale sau provocate de oameni, protejand infrastructura sau salvand vieti.

Pe langa asta, mangrovele ofera adapost pentru nenumarate specii de pesti, crustacei si moluste si reprezinta sursa importanta pentru comertul cu peste, lemn, medicamente si carburanti.

Beneficiile pe care le aduc padurile de mangrove pot fi cuantificate si in bani. In Vietnam, valoarea mangrovelor care protejeaza impotriva vremurilor grele se invarte in jurul a 5,000 USD pe kmp. In timp ce in Sri Lanka, pagubele produse de degradarea coastei se ridica la mii de dolari pe hectar si se refera la pierderi masive de apa potabila si inundatii.

Vezi aici spotul de promovare a proiectului Magroves for the Future, inceput in 2005 si care va angrena forte politice si economice pana in 2012.

Cauzele distrugerii padurilor de mangrove sunt:

• dezvoltarea industriei de exploatare a fructelor de mare (creveti, homari, melci, scoici etc)
• poluarea
• invazia unor specii din alt habitat
• schimbarile de clima
• cresterea nivelului marii.

Tsunamiul din Oceanul Indian a avut consecinte inspaimantatoare si a demonstrat vulnerabilitatea oamenilor cand se pun cu natura. Mangrovele sunt un cadou care sa apere omenirea de taifunuri, cutremure, inundatii, incendii.
Singura conditie este sa lasam padurea sa ne apere.

Am vazut prima padure de mangrove in Zanzibar, fara sa stiu ce inseamna asta. Ne-a condus prin padurea - rezervatie Morgan Freeman sau, ma rog, sosia lui. Mangrovele sunt paduri care pot sa se dezvolte in ape sarate. Si se dezvolta asa cum se vede in poza de mai jos: din copaci cad seminte. In pamantul malos nu au nici o sansa. Si pentru ca trebuie sa supravietuiasca, samanta de mangrova este o sulita, lunga de vreo 20 cm, care isi infige un capat in mal, pentru ca sa sustina celalalt capat la suprafata. Din el iese floarea si creste noul copac.

Rostul magrovelor este sa constituie un tampon pentru violenta cu care loveste oceanul tarmul fragil, mai ales in timpul uraganelor. Reteaua masiva de radacini ale mangrovelor reuseste sa disipeze imensa energie a marii. Valul intra in padure si incetineste progresiv, silit sa stea de vorba cu fiecare steag infipt de padure in pamantul sarat care o hraneste.

Animale pe care nu le vom mai vedea

IUCN Red List of Threatened Species, creata in 1963, este cel mai complet inventar cu privire la statutul de evolutie a plantelor si animalelor din intreaa lume.

Categoriile de clasificare a speciilor de pe lista rosie sunt:

1. EXTINCT (EX)
O specie este EX - Extinct cand nu exista nici o indoiala ca ultimul individ reprezentant a disparut. Aceste observatii sunt facute publice numai dupa cercetari amanuntite in habitatul natural al speciei, in momente diferite (ale zilelor, anilor sau anotimpurilor) si in diferite perioade de timp.
Wolly Mammoth

2. EXTINCT IN THE WILD (EW)
O specie este EW - Extinct in the Wild cand poate fi intalnita doar in rezervatii sau in captivitate.
Orang Utan

3. CRITICALLY ENDANGERED (CR)
O specie este CR - Critically Endangered cand probele dovedesc ca animalul se confrunta cu un nivel extrem de ridicat de risc de disparitie din mediul natural. Mai putin de 250 de indivizi ramasi in specie. Siberian Tiger

4. ENDANGERED (EN)

O specie este EN - Endangered cand probele dovedesc ca animalul se confrunta cu un nivel foarte ridicat de risc de disparitie din mediul natural. Mai putin de 2,500 de indivizi ramasi in specie.

Clouded Leopard5. VULNERABLE (VU)

O specie este VU - Vulnerable cand probele dovedesc ca animalul se confrunta cu un nivel ridicat de risc de disparitie din mediul natural.

Hippopotamus

6. NEAR THREATENED (NT)

O specie este NT - Near Threatened cand a devenit dependenta de eforturi de conservare pentru a nu disparea.

Shark

7. LEAST CONCERN (LC)

O specie este LC - Least Concern cand statutul numarului de indivizi care formeaza populatia speciei nu a fost inca evaluat. Wooly Monkey

8. DATA DEFICIENT (DD)

O specie este DD- Data Deficient cand nu exista informatii suficiente pentru a fi inclusa intr-o categorie.

Flyin Fox of te Pillipines

9. NOT EVALUATED (NE)

O specie este NE - Not Evaluated cand eforturile depuse in vederea stabilirii numarului de indivizi si a mediului nu au furnizat date exacte.
Lista Rosie completa o poti vedea

Cea mai frumoasa maimuta din lume

Ce e alb negru, cantareste in jur de 15 kg si locuieste in copaci? Cea mai frumoasa maimuta existenta - colobus monkey! Sunt "divele" maimutelor, cu o aparitie absolut spectaculoasa - o capa de blana alba le acopera trupul si se continua cu o coada neagra care are in capat un pamatuf pufos de par alb.

Maimuta colobus nu are deget mare, de aici tragandu-i-se si numele care provine din limba greaca si inseamna "cel mutilat".

Maimutele comunica cu ajutorul a 3 sunete distincte: unul ca un cantec, un sunet de avertizare si un altul de imperechere. Traditia locala spune ca ele prezic vremea cel mai bine: devin mute, nu mai scot nici un sunet cand se apropie vreme rea.

Asa arata un pui de maimuta colobus...

O legenda araba spune ca o maimuta colobus isi va rupe pielea daca se intampla sa se raneasca.

Legendele africane numesc aceste maimute "mesagerii zeilor", datorita obiceiului de a se catara in varful copacilor la rasarit si ramanand acolo, nemiscate, ca si cum s-ar ruga, pana ce soarele urca pe cer.

Traieste in Angola, Zair, Rwanda, Burundi, Zambia, Kenia, Tanzania.

In fiecare dimineata si seara, masculii scot ragete ca sa isi reconfirme dominatia asupra unei zone in fata celorlalte grupuri. Astfel isi fac si reclama: cu cat se aud mai multe strigate, cu atat mai mare inseamna ca este grupul respectiv.

Blana lor abundenta si spectaculoasa, ca o rochie, a aparut ca sa le ajute sa se camufleze si sa se apere de pradatori. Dar si ca sa le serveasca drept parasuta pentru salturile lor maiestuoase dintr-un copac in altul.

Maimuta colobus este amenintata cu disparitia. Oamenii o vaneaza pentru carne. Cu cat creste populatia in zona, cu atat creste riscul ca aceasta maimuta sa se regaseasca doar pe farfuriile micutilor africani. La asta se adauga continua extindere economica, ce necesita ca padurile (casele maimutelor) sa fie transformate lemne pentru constructii, atunci cand nu sunt doborate de infrastructura.

Cea mai placuta activitate a unei maimute colobus este sa flirteze! Toate femelele ii dau tarcoale masculului dominant ca sa ii arate ca merita atentia lui. Masculii propun mici jocuri de vanatoare: castiga femela care se arunca prima la picioarele lui! Astfel de comportamente pot fi observate zile intregi, fara ca ele sa dea semne de oboseala. Cu toate astea, nu par sa se imperecheze foarte mult, daca numarul lor este in continua scadere. Acesta e motivul pentru care sunt cunoscute ca seducatorii speciei.

Ruga pentru Parinti

Ruga mea este pentru parintii Tai

Ce nu stiu oamenii despre animale

• Cimpanzeii au tot atat par pe corp cat au si oamenii, numai ca firul lor este un pic mai gros.
• Oamenii, maimutele bonobo si delfinii sunt singurele specii din lume care fac sex si de placere.

• Broastele testoase pot recunoaste fetele oamenilor. Sunt printre putinele reptile care pot fi dresate sa faca trucuri.
• Elefantul african are urechea in forma continentului african. Elefantul Indian are urechea in forma de India.
• Fizic este imposibil pentru un porc sa priveasca cerul.

• In Alaska, este legal sa impusti ursi. Totusi, sa trezesti un urs din somn cu intentia de a-i face o fotografie este interzis prin lege.
• Ca sa scapi de un crocodil care te urmareste, fugi in zigzag, nu in linie dreapta.
• Crocodilii inghit pietre, ca sa capete greutate si sa sa se scufunde mai adanc.

• Imediat dupa nastere, puii de rechin pleaca de langa mama lor si sunt pe cont propriu din clipa aia. Ba mai mult, mama lor ii poate considera prada de atunci incolo.
• Delfinii au creierul mai mare decat cel al omului.

• Inima crevetilor este localizata in cap.
• Homarii au sangele albastru.
• Un melc poate sa doarma in continuu timp de 3 ani si sa nu moara de foame.
• Tiparii au doua inimi.
• Liliecii intotdeauna vor zbura catre stanga cand vor iesi dintr-o pestera.
• Furnica poate sa impinga o greutate de 30 de ori mai mare decat a ei si sa ridice o greutate mai mare de 50 de ori decat prpria greutate.
• In Liban este legal sa faci sex cu animele, dar numai cu femele. Sexul cu animale masculi este considerata o infractiune capitala.
• In ultimii 4000 de ani, nici un animal nou nu a mai fost domesticit.
• Se estimeaza ca milioane de copaci au aparut ca urmare a plantarii accidentale de seminte. Veveritele ingroapa nuci si alte seminte in pamant si uita de ele!

ZOO Praga - o minune!

Gorilele stau intr-un penthouse luxos, cand nu sunt afara, pe hectarul despartit de oameni doar printr-un rau creat artificial.








Cheetah - ghepardul - cel mai rapid animal din lume, statea tolanit pe un delusor din tarcul lui, de asemenea despartit de vizitatori printr-un gard pe care il putea sari un copil de 6 ani.





Elefantii intr-o mini-savana, cu multe jucarii, buturugi si pond-uri in care sa se scalde.





Un pavilion de jungla indoneziana de 2000 mp si o capacitate de peste 15,000 metri cubi. Aici se vor simti "ca acasa" urangutanii si alte specii de maimute mici din Asia, 40 de specii de pesti, un terariu in aer liber pentru dragonii komodo, pasari si broaste testoase (ca testoasa-leopard).



Biletul costa 100 CZK (coroane cehesti), adica aproximativ 3.5 EURO/persoana. E deschis in fiecare zi, intre orele 9 si 18. Va duce un taxi de la orice hotel sau intrebati de autobuze, sunt unele directionate special catre zona aia.

Nu pierdeti marea ocazie de a hrani animalele! Doar pe timpul verii se organizeaza astfel de sesiuni pentru: pinguini, pelicani, canguri, lei de mare, LEI, TIGRI, LEOPARZI si JAGUARI!

Maimuta din Zanzibar

Cand am ajuns in Zanzibar nu stiam ca o sa gasesc in padurea Jozani, (cunoscuta si ca "monkey forest"), ultimele 1500 de maimute dintr-o specie amenintata cu disparitia, numita RED COLOBUS. Izolate in aceasta zona din Africa de peste 1000 de ani, maimutele au dezvoltat niste obiceiuri pentru care merita sa facem tot posibilul sa le protejam.


Uimirea cea mai mare mi-a fost data cand l-am intrebat pe supraveghetor daca pot sa le ating. Raspunsul lui a fost, bineinteles, "NU", dar motivul pentru care nu aveam voie sa pun mana pe ele era cu totul altul decat cel pe care mi-l imaginasem eu si anume sa nu ma muste, sa nu imi dea vreo boala africana, sa nu ma sperii etc. Cauza era SA NU LE IMBOLNAVESC EU PE ELE!

Omul este principala amenintare si cel mai aprig dusman al maimutelor colobus.

Nu vizitati aceasta zona daca stiti ca suferiti de vreo boala, fie si numai o gripa sau o raceala usoara. Cele mai multe maimute au pierit din cauza sensibilitatii lor ridicate la bolile oamenilor.

Cea mai izbitoare trasatura este coafura lor "punk", cu un smoc de par alb care le inconjoara fata. "RED" este blana de pe spate si de pe coada lunga. Traiesc in grupuri de pana la 50 de indivizi. Masculii sunt doar cativa, predomina femelele si puii. Pe acestia din urma ii poti recunoaste dupa blana neagra de pe spate, care incepe sa capete nuante rosiatice abia dupa primele 6 luni de viata.

La un moment dat, am auzit niste strigate ascutite si toate maimutele au inceput sa sara dintr-un copac in altul. Asta e semnul pe care il dau masculii, cand decid sa caute hrana in alte zone. O maimutica, in goana ei din creanga in creanga, s-a agatat de piciorul meu, confundandu-ma cu o tulpina.

In limba originara din Zanzibar, Kiswahili, maimuta este cunoscuta sub numele kima punju, in traducere "maimuta otravitoare", cu referinta la un gen de otrava folosita de catre vrajitorii din zona. Localnicii cred ca atunci cand o maimuta se hraneste intr-un loc din padure, copacii si plantatiile din jur mor. De asemenea, se zice ca un caine care a mancat o maimuta colobus isi va pierde brusc toata blana.
Sunt singurele maimute din Asia care nu pot deveni animale de casa, din cauza mirosului lor foarte puternic.

Cum sa te aperi de cateii vagabonzi

Sunt sigura ca vi s-a intamplat macar o data sa auziti in spatele dumneavoastra un marait (ca o declaratie de turbare) sau sa vedeti apropiindu-se in goana o haita de caini, cu coltii iesiti, ca pentru o reclama la pasta de dinti.

Iata decalogul meu referitor la cum sa ma port cu cainii de pe strada (ca suna foarte urat "vagabonzi"):

1. Sa nu o iau la fuga

2. Sa nu lovesc cu piciorul

3. Sa nu dau cu poseta sau cu un alt obiect in caine

4. Sa nu strig/tip

5. Sa nu ma iau la tranta cu el

6. Sa ma uit cu atentie la bot si la ochi (e important sa identific semnele: are ochii rosii, ii atarna balele, blana este intacta, nu are muscaturi, rani, e intr-o stare normala)

7. Sa ma opresc din mers si sa ma intorc cu fata spre caine

8. Sa vorbesc cu cainele.

“Cutu, cutu” face minuni! La fel de bine m-am inteles cu ei cand am spus “vin’aici!”, “baiatul e bun, baiatu-i cuminte”, “ia de aici, hai, ia mancare”.

9. Sa intind mana catre el, ca si cum as vrea sa ii dau ceva de mancare.

10. Sa fiu un om mai bun.

Cainele simte omul. Daca s-a dat la mine, inseamna ca a simtit ca sunt om rau :) Prima oara cand am facut ce-am scris mai sus, m-au iertat. Au simtit ca am “inima de caine”. Si ne-am imprietenit.
Vi se pare o gluma. Incercati. E ca si la oameni. Vorba dulce…

Niste adevar despre ZOO Baneasa

Aparentele…
- Directorul Zoo, Ancuta Oprea, deosebit de cooperanta. Pare o doamna cu suflet de copil, a renuntat la o viata de spagi, la vama otopeni, pentru o viata de stress, la zoo baneasa.
- Seful ingrijitorilor, domnul Albu, foarte saritor. Pare un bunicut jovial, care are multe povesti cu animale in sertarul biroului lui vechi de la zoo.
- Ingrijitorii, oameni simpli. Par cei mai pasionati iubitori de animale.
- Vizitatorii, “ce bine ca esti, ce mirare ca sunt…”. Par interesati de ce e dincolo de gratii. In realitate nu sunt.

…insala
- de directorul zoo citesc in ziar lucruri foarte grave: cum ca, din ordinul dumneaei, ar fi fost omorata Gaia, femela de elefant indian in varsta de 48 de ani
- de seful ingrijitorilor aflu ca este si dumnealui implicat, din moment ce nu a stiut sa semnaleze ca niste caini introdusi in adapostul elefantului nu vor provoca decat sange si tragedie
- ingrijitorii sunt oameni care au ales sa munceasca la gradina zoologica (nu dintr-o motivatie mai presus de ei, ci) din cauza ca “era singurul loc, acum 8-10 ani in urma, care iti asigura carte de munca…”
- vizitatorii sunt oameni, ca si noi, care nu stiu nimic despre animalele pe care le vad. Care nu stiu ca sunt si ei niste animale. Daca ar sti, s-ar aseza respectuos langa custi si le-ar povesti semenilor lor inchisi cum e viata in libertate.
Asa, oameni in toata firea, urla, bat cu pumnii in geamuri, se stramba, se agata de gratii. Singurul semn de sensibilitate apare cand intreaba: “de unde pot sa cumpar si eu un animal ca asta?”...

“Mai bine omoram noi elefantul, decat sa moara de frig”

Am vazut-o pe GAIA o singura data. Din cauza ei nu am facut din elefanti o pasiune.

Era toamna, trist, umed, noroios, innorat. Legata cu un lant de un picior, se legana continuu. Imaginea asta mi-a ramas in memorie ca semn distinctiv pentru notiunea de “elefant”. De aia cand am vazut elefanti (cat de cat) in libertate, in Indonezia, m-am surprins gandindu-ma ca or fi bolnavi, daca nu se leagana.

Acum cateva saptamani am citit in "Romania Libera" ca Gaia a fost omorata de caini. Nu mai voia sa intre in adapost de cateva nopti bune, afara se facuse frig, risca sa se imbolnaveasca si sa moara. Staff-ul Zoo s-a vazut nevoit sa ceara ajutorul jandarmilor si cainilor lor, dupa un scenariu imprumutat (cica) de la o gradina din Spania, care nu s-a semnat, pesemne se voia cunoscuta (conform teoriei lui Caragiale: “semneaz-o, c-o dam anonima!”).

Gaia era culcata in tarc. Speriata de mica de niste caini, la auzul primului latrat, a facut o miscare gresita (de spaima) si si-a rupt unul din picioare. Nu s-a mai putut ridica sa incerce sa se apere. Motiv pentru care cainii si-auinfipt coltii in ea si au smuls bucati din carnea ei. A unui elefant caruia ii era foarte frica de caini. Poate cel mai frica. Asta, bineinteles, dupa oameni. Pentru ca oamenii au ales aceasta varianta. Sa bage elefantul inapoi in adapost, impingand-o cu niste caini, care nu or fi vrut sa o muste. Dar stiti cum e, “mai greseste omul, da’ animalu’?!...”

A doua zi, in zori, au imbracat tarcul in cearceafuri negre. In semn de doliu. Nu. In semn de frica. Au transat-o si au incarcat-o intr-un camion, cu destinatia “cimitirul animalelor”. Fara autopsiere, fara constatarea decesului. I-au pastrat capul. In semn de pretuire. Nu. In semn de amintire.
“Iar cand noi nu vom mai fi / Va veti aminti / Ca a fost odata Gaia…”

PS

Gaya era singurul elefant indian din Romania si unul dintre cei mai batrani din Europa. Femela a fost adusa in Romania, in 1972, de la un circ din Rostock, la varsta de 14 ani.

Singurul cimpanzeu din Romania

FELIX are 38 de ani, toti petrecuti in gradina zoologica de la Baneasa.
S-a nascut intr-o familie de cimpanzei adusi la Bucuresti de la Circul de Stat din Viena.

Cei doi “artisti” au facut un baiat, Felix si o fetita, Felicia.
Felicia a murit acum cativa ani. Felix a jelit-o o saptamana si nu a permis ingrijitorilor sa o scoata din adapost. Nu scotea nici un fel de sunete, nu vocaliza. Statea aplecat asupra ei si plangea.
A fost prima oara cand cineva a vazut in Romania un cimpanzeu care plangea ca un om.

De atunci, a ramas singur intr-o cusca de 2/2 m, in care isi petrece mare parte din an. Partea aceea friguroasa din an. Nu i se permite sa iasa afara decat atunci cand temperaturile din timpul noptii depasesc 25 de grade Celsius. Altfel, el nu ar mai vrea sa intre in adapost si ar muri de frig intr-o noapte mai aspra.

Decat sa repete istoria tragica cu Gaia, staff-ul zoo prefera sa il tina inchis in camera asta stramta si intunecata, pana da soarele in Romania.

Ce este OMUL?

...Omul provine dintr-un patruped paros, pe care il gasim adesea in copaci, cu obiceiuri arboricole.
Charles Darwin

Un virus ineficient isi omoara gazda. Un virus destept traieste impreuna cu ea.
James Lovelock

Nu conteaza cine are dreptate, conteaza ce e drept.
Thomas Huxley

Cred ca suntem orbi. Orbi care pot vedea, dar nu vad.
Jose Saramago

Fiinta viitorului va fi diferita de noi. Nu sunt sigur deloc ca eu si cu ea ne vom intelege unul pe altul.
Jose Saramago