Tuesday, April 24, 2007

Interviu cu Salvatoarea Ursilor - Cristina Lapis (partea a 2a)

Eu: Cum “v-a apucat”?

Cristina Lapis: M-am apucat in 2000, ca sa ajut cainii de pe strada. (Scoate niste poze. Cand imi dau seama ce e in poze, pun instinctive mainile la ochi) Iata, asa aratau cand au ajuns la noi, asa arata acum. Cel de aici a fost aruncat in smoala de stapani. Astalalt a fost strans cu o curea de gat de niste copii. Toate cazurile ne-au fost semnalate de oameni care se intamplau sa auda sau sa vada. Avem 800 de caini in adapost, in fiecare an trimitem in strainatate spre adoptie in medie 150, dar vin in fiecare an altii noi. Romanii nu prea adopta. Asociatia “Milioane de prieteni” a devenit membra WSPA – Societatea Mondiala de Protectie a Animalelor si astfel am primit prima instiintare despre starea grava a ursilor din Romania. Turistii straini care veneau la Brasov sau in zona, vedeau ursii pe la restaurante, maltratati si nemancati si raportau la WSPA. Fiind singurul lor contact in zona, m-au rugat sa ma interesez si sa fac un raport de investigatii. Astfel am demarat proiectul LiBearty. O dovada de parteneriat excelent: WSPA cu o investitie de 1,5 milioane de euro, Zarnesti cu 70 de hectare de padure, Asociatia Milioane de Prieteni cu implementarea si coordonarea.

Eu: Ce inseamna LiBearty?

Cristina Lapis: Un sanctuar unde li se reda ursilor libertatea. Avem deja 19 ursi, pe 25 aprilie o eliberam si pe Maria, ultimul urs pe care il aveam in carantina. Ursii care ajung la LiBearty nu sunt animale, sunt niste indivizi speriati, agresati, haituiti, nemancati, tristi, agresivi, cu comportamente dintre cele mai nefiresti. Motiv pentru care raman in carantina, unde sunt investigati medical, dupa care intra intr-un program de reabilitare psihica. Primul pas este ca ursul sa capete incredere in el, apoi in noi, dupa care im mediu. Sunt ursi care nu au vazut niciodata un copac. Si ursi care nu stiu ce inseamna “afara”, ursii de la circ. Asa ca, inainte sa le dam drumul in tarcuri, trebuie sa fim siguri ca nu vor suferi un soc, care poate sa le fie fatal.

Tarcurile sunt bucati mari de padure, imprejmuite cu garduri frumoase (stiu ca pare ciudat sa spui despre un grilaj ca e frumos… dupa ce vezi in ce custi au stat ursii si chiar in ce fel de gratii stau animalele la zoo, gardul de la LiBearty arata ca un geam termopan). In fiecare tarc exista un pond, o piscina naturala, cu apa curgatoare! Primesc mancare de 3 ori/zi, de fiecare data altfel de dieta. Cat am fost noi acolo, au primit paine cu biscuiti si cu lapte. Le placea nespus. Au coborat din copaci si au iesit din piscine pentru asta.

Sunt distribuiti mai multi intr-un tarc, ca sa fie ajutati sa isi recapete increderea in sine. Multi dintre ei nici nu stiu ca sunt ursi sau cum ar trebui sa se comporte ca un urs. Poate va aduceti aminte de partea a doua din “Ice Age”, unde mamutul-fetita dormea agatata de o creanga de copac, cu capul in jos, pentru ca se credea opossum...

Eu: Ce urmeaza?

Cristina Lapis: Avem semnalate inca 50 de cazuri de ursi abuzati. Asta urmeaza. Sa reusim sa ii aducem la Zanesti. Urmeaza sa deschidem rezervatia si pentru public.

Eu: Nu, va rog, de ce? Oamenii nu au ce sa caute acolo. Sa fie ca la zoo? Sa arunce cu bicuiti in ei si sa zbiere langa gratii de placere?

Cristina Lapis: Da, ca sa evitam asta va exista un centru educational. Oamenii nu vor putea intra decat dupa ce vor participa la un training. Vor cunoaste ursii si dramele pe care le-au pricinuit oamenii, inainte sa intre la ei. Vor vedea blana Maiei, cu labutele din fatza lipsa. Vor fi obligate sa stea cu picioarele goale pe gratiile de fier, exact la fel cum a stat ODI, mai bine de 10 ani. Accesul va fi permis numai de 3 ori/saptamana si atunci doar pentru cateva ore, in grupuri organizate. Ursii nu au nevoie de oameni sau de afectiunea lor. Au nevoie sa fie lasati sa traiasca.

Eu: Aveti nevoie de ceva?

Cristina Lapis: De voluntari, studenti care sa vina sa ne ajute sa adunam ghinde din padure, asta-i deliciul ursilor, le citesti bucuria in ochi cand le dai ghinda. Si sa plantam puieti, pentru ca padurea sa nu dispara in cativa ani. Dar mai presus de toate, avem nevoie ca lumea sa inteleaga ca ursii nu sunt jucarii. Sunt animale cu multa forta, care isi vor curma viata, daca nu sunt lasati sa si-o traiasca.

Apropo de cum isi traiesc ursii viata, am trait la LiBearty cea mai frumoasa declaratie de dragoste. Lidia si Cristi sunt impreuna de 15 ani. Se deplaseaza prin tarc NUMAI unul langa altul. Beau apa din pond in acelasi timp. Si dupa ce beau apa, se pupa. Pe gura. Si dupa aia, pornesc amandoi pe potecuta. Si cand au fost strigati la mancare, Lidia a luat-o inainte si dupa cativa pasi, s-a intors si l-a asteptat pe Cristi sa ajunga langa ea.

*** *** *** *** *** *** *** ***


Cunoasteti vreun caz de urs maltratat?
Sunati la 0268 471 202 sau 0788 714 197.

Vedeti maimuta tarata pe plaja ca sa faca retarzii poze cu ea?
Vedeti tigrisorul adus la masa la restaurant, sa puneti mana pe el ca va aduce noroc?
Vedeti ursul band bere si fumand tigari?
Vedeti orice animalut, salbatic sau domestic, chinuit sau batjocorit?
Scrieti aici.

6 comments:

bradut said...

Cristi si Lidia.

Anonim :) said...

Impresionant... Voi merge sa vizitez acest sanctuar si daca voi putea ajuta cu ceva, o voi face, Sigur voi merge, insa, la cules de ghinzi... Cu o conditie :)... sa pot sa le fac poze ursilor, sa-i vad fericiti...

Anonim :) said...

Am fost la sanctuar si ma voi intoarce, ca si voluntar. De data asta, voi ajunge mai din timp, sa am vreme si de munca. Vezi impresiile mele aici: http://rothoughts.blogspot.com. Multumesc gazdelor pentru ospitalitate, au fost nemaipomeniti. Ne vom intoarce.

Anonymous said...

help build the sanctuary by voting as many times as you want (it's free) in favor of this organization:
http://www.vote4cause.org/cause.php?id=34

Anonymous said...

ma bucur foarte mult sa aflu ca se face o astfel de campanie pentru ursii din romania...aceste animale sunt un tezaur al tarii noastre...ne situam pe locul al doilea,dupa rusia,a carei suprafata este mult mai mare decat a noastra,cu numarul de ursii pe care il avem....daca adesea romania a dat cu piciorul la frumusetile naturii,crezand ca noutatea si moderntatea e mult mai buna,poate putem salva acesta bogatie a romaniei...sunt insa si alte animale salbatice care sunt maltratate pe teritoriul romanesc ...cred ca suntem mai multi care am intalnit aceasta realitate si am suferit si ne am spus ca nu avem ca face...decat sa mergem inainte,caci simtim cum ne termina si consuma acea imagine....o astfel de poveste am si eu... anul trecut, eram la ski in predeal...parca...in tot cazu pe valea prahovei cand am observta ca pe un covor verde eram un pui de leu,pentru poze cu turisti..m am socat,am inceput sa plang de suparare,ca trebuie sa suport asa ceva...dar cum sunt o luptatoare am incercta sa i fac o poza leului cu gandul de al face public,atunci omul acela(daca se poate numi om)s a ridicat si s a pus in fata lui si in fata obiectivului....(cred ca se gandea ca nu am bani sa fac poza cu aparatu lui,dar sunt fascinata de leu si vreau o poza ca amintire....)dar in relitate eu eram sfasiata...se vedea ca leul era drogat.. s a observat ca nu era treaz, atunci cand o blonda a venit sa faca poza cu el si 'omul' acela i a dat una leului peste bot ca sa stea frumos la poza...povestesc asta cu greu pentru ca regret ca nu am facut ceva,regret ca nu m am avantat in vartejul,sau mai bine zis furtuna pe care o puteam isca....poate pentru ca e greu cand esti singur

benny(dana) said...

RESPECT!
sufletele bune sunt si rare , ai observat?